Arhive etichetă: fonduri europene

POS DRU – ultima reduta


Autor: Irina Zamfirescu

Multe costume sobre, alb si negru non-culori vestimentare preponderente, un ton sumbru si glumite protocolaro-formale la cafeaua de dinaintea dezbaterii. Un amestec bizar de ong-isti, sindicalisti si membrii ai aparatului administrativ – o intalnire de lucru binevenita, cu un subiect de discutie foarte arpins: Fondul Social European sau cum sa deblocam POS DRU.

POS DRU sufera de ocluzie institutionala si se pare ca societatea civila, beneficiarul principal al acestui program, este medicul proctolog al autoritatii de management. Scuzata fie-ne metafora, dar situatia este suficient de grava cat sa ne justifice disperarea semantica. Ne-am intalnit pentru a-i cobori din turnul de fildes si a-i aduce cu piciorele in mocirla birocratica in care suntem impotmoliti. Nu vom face aici un brief al intalnirii de ieri –pentru o sinteza accesati http://www.afaceripublice.ro. Si nici analiza detaliata, nici de proces si nici de discurs – nu suntem nici hermeneuti si nici protocronici ai derularii fondurilor in Romania. Alegem sa punctam elemente ale discutie in care (da, admitem cu rusine) am pufnit amuzati si, uitandu-ne retroactiv inspre dezbatere, deznadajduiti.

Dna. Zevedei continua sa fie personajul central al povestii. In definitiv, nu noi am plasat-o in axis mundi dambovitean al fondurilor europene. Noi doar gravitam in jurul ei, nevoiti fiind.

  1. Principala problema identificata de beneficiari a fost lipsa unui ofiter de proiect. Traducand, cand exista o problema de implementare, singura puncte comunicationala este un telefon de tip dispecerat unde, la problema semnalata, raspunsul este sec si redundat – un citat din ghidul beneficiarului pe care implementatorul il are printat in minim 2 copii. Multumim, stim. Haideti sa trecem dincolo de text. Raspunsul dnei. Zevedeti: „nu putem face public acest nume pentru ca ofiterul va fi in pericol: va fi sunat zi si noapte, va fi asaltat cu mailuri si scrisori”. Iata o prima ipostaziere a beneficiarului: un personaj demonic, un hartuitor spumegand pe urmele bietului functionar. Sau beneficiarul-individ ce isi cauta un prieten si care are multe minute incluse si nopti de insomnie acute in care sa redacteze epistole electronice. Plusand, a fost inaintata ipoteza absurda a bunei credinte. Reactia dnei. „pe ce va bazati cand afirmati ca beneficiarul poate da dovada de buna credinta?”.  Firesc, romanele lui Terry Pretcher si un indelungat sezon de Star Trek, un SF al generatiilor noastre. Mult mai realista, precauta si eficienta pare a fi paradigma actuala a prezumtei de rea vointa.
  2. In urma cu aproximativ o luna, aceeasi gasca de ONG-isti si sindicalisti au trimis o scrisoare dlui Boc. Ca reactie, si printre multe alte promisiuni ale dlui Prim Ministru (denumite institutional angajamente), a fost completarea schemei de personal aflate in subordinea dnei. Zevedei. Entuziasmul dnei. a fost cuantificat in cifra 15. Carevasazica, dl. Boc cedeaza in fata presiunilor sau poate intelege deficitul de personal (oricare dintre aceste ipoteze ne bucura in economia cauzei noastre), insa primeste o cerere de angajare a 15 noi persoane. Raspunsul dnei Zevedei: „este criza. Nu putem face angajari in aparatul de stat”. Oare dna. Zevedei nu face niciodata piata? Negocierea se poarta intotdeauna in beneficiul persoanei ce initiaza tranzactia. Sunt necesari 100 de noi angajati? Regulamentul nescris al negotului spune ca trebuie ceruti 200 si se vor da 50. Poate este decenta exagerbata: auzind discursul repetitivo-obsesiv al crizei, a ajuns la urechile domniei sale cum ca da bine sa fie precauta si sa luati masuri nepopulare.
  3. Dna. Zevedei ne cere ingaduinta. Oamenii din subordinea dumneaei nu sunt specialisti in legislatie, financiar etc. Nu pot sa isi dea cu parerea ori interpreta litera si regulile, si aici vorbim de orice univers in care literele si regulile se aplica. Confuzia se generalizeaza cand dna. Zevedei ne spune ca beneficiarii nu sunt clienti. Pai un client este definit de o relatie contractuala. Taman ceea ce orice beneficiar incheie cu institutia reprezentata de dumneavoastra. Iar statutul de client ne dadea confortul unor cutume sociale: respect si responsabilitate. Mai mult, daca domnii din POS DRU nu sunt experti, care este statutul lor? Ne gandim sa punem de o afacere: sa ii invatam noi cum e cu fondul si formele derularii unor proiecte. Dupa care ne asezam din noi, cumintei, la celalalt capat al firului.

Ar mai fi de povestit, insa sa nu neindreptatim pe nimeni. Haideti sa aducem in discutie si pe domnul Meleca. Daca beneficiarului i se da optiunea unui act aditional pentru a semnala intarzieri, de ce autoritatea sa nu detina acelasi drept / privilegiu? Argumentul acesta este in spiritul egalitatii pe care il promovam si incurajam. Deci daca e sa fie egalitate, sa fie de ambele parti. Insa argumentul este sinuos si se infunda dramatic: daca intarzierile reclamate de noi sunt cauzate de intarzierile deconturilor pe proiectele derulate din fonduri europene, bag seama ca acest privilegiu este unilateral si dicteaza relatia pe tot parcursul proiectului.

Cele de mai sus sunt, intr-adevar, probleme de forma si nu de fond. De fond ne ocupam institutional. Insa in ceea ce priveste pleiada de argumente care sa justifice actuala dinamica a relatiei dintre beneficiari si POS DRU trebuie sa admitem ca este dezarmanta. Putem spera, intr-o cheie fabulo-fantastica, la o societate schimbata structural (!) in anii ce vor urma. Insa, realitatea de azi aproape ca ne garanteaza ca anumite structuri vor ramane pe veci devotate rigiditatii si ineficientei.

Reclame

„Ambasadori de judeţ“ taie frunza la Bruxelles


sursa: Gândul, 21 oct.2008

 

Exclusiv Românii, superreprezentaţi în Europa

Rolul lor era să ajungă să atragă fonduri europene, din capitala Europei în judeţul lor

În funcţie de specificul local, unii au fost trimişi să caşte gura cu lunile, prin Bruxelles

 

„Ambasador judeţean la Bruxelles” este denumirea neoficială a unor posturi pe care Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România (UNCJR) le-a inventat acum trei ani şi de care, oficial, în prezent habar n-are. Dar treaba merge în continuare. Pe aceste posturi, din 2005 încoace, nişte funcţionari sunt trimişi din capitala judeţului în capitala Europei, se cazează de 800 de euro pe lună, mănâncă de 1.050 de euro-diurnă, se confruntă cu „cheltuieli neprevăzute” de 925 şi dau pe transport 450. Ce fac ei acolo, diferă în funcţie de specificul local. Unele judeţe şi-au pus „ambasadori” pilele, altele – oameni care să înveţe cum funcţionează maşinăria UE.

Atragerea în judeţe a fondurilor europene a fost scopul fixat de UNCJR, în 2005, când şi-a deschis un birou la Bruxelles. La trei ani distanţă, am încercat să aflăm câte fonduri s-au parteneriate au reuşit să atragă reprezentanţii judeţelor pentru România. Preşedintele UNCJR, Liviu Dragnea, ne-a pasat pentru astfel de informaţii la consilierul său, Mihai Putineanu. Consilierul ne-a îndrumat spre coordonatorul Biroului UNCJR de la Bruxelles, Aurel Trandafir. Iar consilierul Trandafir ne-a informat că nu mai poate vorbi: după trei ani de stat prin capitala Europei, şi-a găsit o slujbă bine plătită şi ne-a informat doar că, „de la 1 octombrie nu mai este angajatul Biroului, iar furnizarea unor astfel de date înseamnă conflict de interese”. Aşa am ajuns la noul coordonator, doamna Liliana Mangeac. În sfârşit, aceasta a lămurit chestiunea: „Pentru a avea o imagine cât mai reală asupra fondurilor şi parteneriatelor atrase inclusiv prin prezenţa la Bruxelles a consiliilor judeţene, cea mai bună modalitate ar fi de a adresa întrebarea direct consiliilor judeţene”.

Iaşi: Patru întorşi – doi puşi pe fugă

Judeţul Iaşi şi-a trimis la Bruxelles patru oameni de la un serviciu pentru proiecte cu finanţare internaţională şi cooperare europeană. Din motive politice, după alegerile locale de anul acesta, doi au plecat, pentru că noul şef al judeţului, Constantin Simirad, i-a schimbat pe cei care ocupau funcţii importante.

Proiectul a funcţionat numai între 2005 şi 2006: „După un an, oamenii care au fost acolo au aflat cam tot ce trebuia să ştie, prin urmare nu mai avea rost să cheltuim nişte bani în plus. Timp de un an am alocat aproximativ 1.100 – 1.200 de euro lunar pentru acest lucru”, spune Lucian Flaişer, fost preşedinte al CJI. La vremea respectivă, rapoartele de deplasare au fost prezentate în plenul şedinţelor de Consiliu Judeţean. „Rapoartele cuprind toate activităţile la care au participat delegaţii noştri acolo, de la cursuri la târguri organizate pentru prezentarea Iaşiului în scopul atragerii de investitori. Unul dintre proiectele care au fost demarate atunci este acum în desfăşurare – eficientizarea consumului de energie”, spune Claudia Stoica, fost şef al Serviciului pentru proiecte cu finanţare internaţională. (Dumitriţa Neamţu)

Braşov: Deplasări „de palmares”

Intenţia Braşovului a fost să trimită la Bruxelles funcţionari care lucrau în domeniul integrării europene, pentru a accesa fonduri. În practică a trimis doi consilieri judeţeni, două „pile” (o noră de primar şi o proaspăt angajată la cabinetul demnitarului Căncescu) şi o salariată a Prefecturii. Curios este că, potrivit rapoartelor anuale de activitate, singurul stagiar „perfecţionat” pe banii C.J. Braşov figurează salariata Prefecturii. Selecţia a fost făcută exclusiv de preşedinţii consiliului, pe criterii numai de ei ştiute. Toate cheltuielile – circa 200 de euro/zi/persoană, transportul şi asigurarea medicală – au fost suportate din buget. La întoarcerea de la Bruxelles, angajata de la cabinetul demnitarului s-a evaporat din instituţie. (A.P.)

Covasna: „Ambasadă” separată la Bruxelles

Iniţial, Covasna a vrut să trimită doi reprezentanţi în capitala Belgiei: pe şeful Direcţiei Juridice, Sztakics Istvan Attila, şi pe directorul Centrului Cultural „Arcuş”, Leonid Moscviciov. Apoi, din motive de „economii la buget”, conducerea judeţului s-a gândit să-şi facă propriul birou permanent la Bruxelles, separat de Biroul UNCJR, a cărui înfiinţare a şi fost aprobată printr-o hotărâre la începutul acestui an. Aceasta stabilea suma alocată din bugetul judeţului pentru funcţionarea „reprezentanţei”: 6.000 de euro lunar, din care 2.500 de euro, „la început” – pentru leafa unicului angajat. Scandalul iscat l-a determinat pe prefectul Gyorgy Ervin să ceară revocarea deciziei. „Nu era legală, dar nu ştiu dacă au revocat-o, ştiu doar că biroul ăla din Belgia nu s-a mai înfiinţat”, spune resposabilul guvernului. Numai că, potrivit informaţiilor noastre, hotărârea cu pricina este şi acum în vigoare, dar preşedintele Tamas Sandor şi „vicele” Demeter Janos nu ne-au putut da nicio explicaţie, pentru că erau „plecaţi o săptămână în delegaţie în străinătate”. (Adrian Popescu)

Dolj: Funcţionarii s-au întors cu proiecte de sute de milioane

Anul trecut, Doljul a trimis la Bruxelles patru angajaţi de la Direcţia de Afaceri Europene. Cei patru funcţionari şcoliţi pe bani publici au fost nevoiţi să semneze un contract cu Consiliul judeţean prin care se obligă să lucreze în instituţie minimum cinci ani de la terminarea studiilor. Preşedintele CJ Dolj, Ion Prioteasa, se mândreşte cu investiţia făcută şi, chiar dacă acum nu mai are oameni în Belgia, spune că a fost o alegere bună: „Vă enumăr câteva dintre proiecte: master planul de apă, în care sunt incluse 73 de localităţi din cele 111 ale Doljului, proiect în valoare de 177 milioane de euro, master planul de deşeuri, proiect în valoare de 40 de milioane de euro, şi amenajarea portuară de la Rast, proiect a cărui valoare este de 4 milioane de euro”, conchide preşedintele Prioteasa.

„Am avut o experienţă deosebită la Bruxelles şi am învăţat foarte multe de la cei care lucrează în mod direct cu instituţiile europene abilitate să gestioneze fondurile nerambursabile. Îmi convine să lucrez la Consiliul Judeţen Dolj pentru că este un loc de muncă stabil. Am lucrat şi în sectorul privat, dar îmi convine mai mult unde lucrez acum”, a declarat una dintre beneficiarele proiectului. (Ionuţ Pârvulescu)

Constanţa: Din jurnalul unui delegat

Oficialii constănţeni spun că judeţul nu are bani pentru un delegat permanent la Bruxelles. În schimb, funcţionarii constănţeni stau la Bruxelles prin rotaţie, timp de 3 luni. Anul acesta, un inspector de la „Afaceri Europene” a mers, de pe 25 ianuarie până pe 11 aprilie. Raportul său de lucru, structurat săptămânal, apare ca o vacanţă sau o activitate de hostesă: „4 februarie – activitate de birou; discuţii referitoare la pregătirea materialelor aferente fiecărui judeţ pentru participarea la Salon des Vacances, târg internaţional de locaţii turistice aflat la a 50-a ediţie, care se desfăşoară între 7 şi 11 februarie, lângă Atomium, simbolul oraşului Bruxelles. 7 februarie – reuniune organizată de invitaţii Biroului Regiunii Valencia; cocktail la Atomium, întâlnire cu ambasadorul României la Bruxelles.

8 februarie – permanenţă la standul României la Salon des Vacances; diseminarea materialelor turistice şi de promovare a judeţului Constanţa vizitatorilor standului (materialele folosite fiind luate din stocul aflat la fişetul aferent judeţului Constanţa din sediul UNCJR), promovarea regiunii prin discuţii pe text şi imagini, exemplificări vizuale. 11 februarie – reuniune la sediul UNCJR cu ambasadorul României în Belgia, Ion Jinga.” (Sînziana Ionescu)

Bucureşti: Birou propriu, dar încă nu e funcţional

Capitala a decis abia în luna ianuarie 2008 să îşi creeze propriul Birou permanent la Bruxelles, alocând deja în buget sume pentru chiria unui alt spaţiu, al Asociaţiei Municipiilor, dominată de PD-L. Totuşi, nici fostul primar, Adriean Videanu, şi nici primarul Sorin Oprescu nu au semnat până acum vreo dispoziţie pentru a organiza concursul de ocupare a postului. Suma alocată lunar pentru această activitate este de 4.842 euro, din care 1.685 euro reprezintă venitul net al viitorului reprezentant al municipalităţii, iar 800 euro – „cheltuieli profesionale”. (T.L.V.)

Info plus:

Judeţeana de la Bruxelles

Sediul UNCJR de la Bruxelles a fost deschis în toamna anului 2005. Acesta ocupă etajul doi al imobilului de pe Rue Montoyer 24. Pentru cei 380 de metri pătraţi se plăteşte o chirie lunară de 3.800 de euro. Fiecare judeţ contribuie la cheltuielile biroului de la Bruxelles legate de chirie, salariile celor doi angajaţi permanenţi, întreţinere şi abonamentele la telefoane şi internet. Totodată, fiecare judeţ îşi stabileşte bugetul pentru delegaţi, astfel încât unii „ambasadori judeţeni” au primit diurne mult mai mari decât cele oficiale.