Arhive categorie: reactii

New York Times posibil finanțat de Chevron


Andrew Higgins este ziarist la New York Times. În această excepțională calitate, a vizitat România în această toamnă. A petrecut aproximativ șapte zile în țara noastră, ceea ce privit de la înălțimea bugetului celebrului cotidian este imens. Sfidând vitregia calendarului, harnicul ziarist a reușit să producă informații consistente despre cel puțin patru teme majore: corupția, gazele de șist, agenții sub acoperire și – legendara spaimă a americanilor – hackerul român. A făcut câteva interviuri – cu câțiva protagoniști ai războiului gazelor de șist, cu Laura Codruța Kovesi, cu Sorin Ioniță de la expert Forum și cu Marcel-Lehel Lazăr mult mai cunoscut sub identitatea lui de hacker Guccifer. A scris câte unul sau mai multe articole despre fiecare, iar publicația care a finanțat deplasarea i le-a publicat, presupun, pe toate. Zic „presupun” pentru că dacă era să i le fi citit cineva responsabil, cel puțin unul dintre texte nu ar fi avut ce căuta în paginile prestigiosului cotidian, iar altul mai defect nu ar fi fost în stare să producă domnul Higgins.

Mircea Toma

citeste mai mult – blog.activewatch.ro

sursa foto: unityjournalists.org

Reclame

Repartizarea aleatorie – comunicat Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei


Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei considera ca ultimul demers al Consiliului Superior al Magistraturii privind un control la Tribunalul Bucuresti de verificare a aplicarii sistemului de repartizare aleatorie, realizat in contextul arestarilor si interceptarilor unor magistrati din cadrul Tribunalului, nu poate sa fie benefic decat in masura in care se doreste eradicarea sistemului de eludare si fraudare a determinarii aleatorii pe cale informatica a magistratului care intra sa judece o cauza.

Screen shot 2013-03-20 at 10.30.55 AM

In acest context, nu putem sa nu remarcam faptul ca, asa cum am aratat si in alte randuri, societatea civila, magistrati, avocati, ministri si procurori au sesizat anterior fraudarea sistemului ECRIS, iar Consiliul Superior al Magistraturii si Inspectia Judiciara au respins orice sesizare, chiar si in conditiile in care fraudarea sistemului era evidenta, refuzand sa faca cercetari transparente, cu audierea persoanelor care au facut plangeri sau declaratii publice in aceasta problema.

Totodata, atragem atentia asupra faptului ca fraudarea sistemului ECRIS nu este decat un efect al profundei coruptii care exista la nivel judiciar, crearea sistemului de repartizare aleatorie in sine nascandu-se in urma incercarilor institutiilor europene de a limita si controla acest fenomen.

In acest context, initiativa controlului pe care CSM doreste a fi realizat la Tribunalul Bucuresti ignora realitatile din Justitie, realitati cu privire la care am sesizat atat direct, cat si in mod public Consiliul si Ministerul Justitie, anume generalizarea fenomenului coruptiei din instante si incalcarea constanta si flagranta a legii de catre magistrati.

Nu repartizarea aleatorie este subiectul care trebuie dezbatut in urma ultimelor evenimente de la Tribunalul Bucuresti, pe care le consideram circumstantiale, ci modalitatea prin care se poate realiza asanarea Justitiei raportat la extinderea fenomenului de coruptie la toate instantele din Romania si la toate sectiile.

Fraudarea sistemului de repartizare aleatorie este doar un element si credem ca nu cel mai important, deoarece este consecinta fenomentului coruptiei si nu cauza lui.

Daca se doreste, intr-adevar de catre Consiliul Superior al Magistraturii eradicarea fenomenului de coruptie din randul magistratilor, trebuie sa aiba in vedere multiplele situatii de incompatibilitate in care se gasesc cei mai multi magistrati, apartenenta acestora la structuri de informatii direct sau prin intermediul sotului sau rudelor, lipsa totala de transparenta a dosarului profesional al magistratului, lipsa raspunderii magistratilor, lipsa unui control efectiv din partea Inspectiei Judiciare in conditiile in care controlul se realizeaza de colegii celui cercetat, lipsa unui control real al capacitatii profesionale si personale a magistratilor de a-si indeplini atributiile si dependenta magistratilor de organele de conducere si de CSM prin intermediul controlului asupra traseului profesional al acestora.

De altfel chiar modalitatea in care a fost prezentata situatia de Tribunalul Bucuresti opiniei publice, incercandu-se deplasarea atentiei dinspre magistrati spre personalul auxiliar, denota intentia formatorilor de opinie de a contingenta pierderile la cei cativa magistrati cercetati in dosar, limitandu-se si deplasandu-se astlfel cercetarile spre zone marginale.

Fata de lipsa evidenta de intentie a Consiliului de a rezolva adevaratele cauze care au dus la situatia critica in care se gaseste la acest moment Justitia,

Ca si fata de raportul de rudenie pe care doamna Laura Andrei il are cu doamna Neagoe, membru in CSM,

Controlul anuntat de catre CSM la Tribunalul Bucuresti, nu poate fi decat, asa cum a anuntat deja doamna Laura Andrei, un control de rutina, cu rezultate previzibile de negare a oricaror practici de manipulare a sistemului ECRIS si, eventual, de sanctionare a unor membri ai personalului auxiliar.

http://www.amjust.ro

 

Axa Siria – România. Cazuri grave de încălcare a drepturilor omului


Marți, 27 martie 2012 – Organizația Națiunilor Unite și Liga Arabă au anunțat că guvernul sirian, condus de președintele Bashar al Assad, a acceptat planul de pace propus de acestea. În acest fel se încearcă oprirea violențelor, a crimelor, accesul agențiilor umanitare, eliberarea deținuților și începerea unui dialog politic. Națiunile Unite estimează că mai mult de 8.000 de civili au fost omorați (dintre care peste 500 de copii), 18.000 sunt aflați în detenție,  25.000 de persoane își căută refugiu în alte țări  și peste 70.000 în interiorul țării și asta de la începutul revoltei din martie anul trecut.

Conform unui raport al Comisiei, formată din inspectori ONU și ai Ligii Arabe, începând cu noiembrie 2011, ”forțele guvernamentale au comis încălcări grave, sistematice și generalizate ale drepturilor omului, asemănătoare crimelor împotriva umanității”.

Câteva date despre Siria si Bashar al Assad

Bashar al Assad este președintele ”ales” în această funcție din anul 2000 și reconfirmat în 2007. Tatăl său Havez al Assad a condus Siria timp de 29 de ani până la moartea sa (1970-2000). Deşi Constituția din 1971 proclama Siria ca un stat ”democratic, popular și socialist”, ajungerea lui la putere pentru al doilea mandat, în 2007, a fost făcută prin referendum ca unic candidat, mandatul său fiind prelungit cu încă 7 ani și, la fel ca în anul 2000, ales fără opoziție. Conform Constituției, candidatura la preşedinţie este înaintată de Consiliul Poporului (Parlamentul), la propunerea Comandamentului Regional al Partidului Baas Arab Socialist (la putere din 1963), şi este, apoi, supusă referendumului.

Paşnica Românie nu-i înţelege pe azilanţi şi pe migranţi

Chiar dacă Oficiul Român pentru Imigrări se mândrește pe pagina web cu trei valori demne de o țară europeană – legalitate, transparență și respect – sau mesajul postat pe pagina principală îndeamnă vizitatorii (în special cei de altă naționalitate decât română) să aibă o ”ședere plăcută” pe plaiurile mioritice, se pare că lucrurile nu sunt tocmai de culoarea roz. Anumite fapte ale autorităților, într-o țară ce este considerată, de către alte nații, drept una pașnică, ne determină să credem că mari diferențe în respectarea drepturilor omului între România și Siria nu găsim.

Dacă șederea unui cetățean român, poate fi plăcută sau mai puțin plăcută, șederea unui imigrant care cere azil politic în România, după ce a suferit doi ani de detenție pentru că a scris o poezie în care lua peste picior guvernul și care, dacă nu apuca să fugă din propria țară, ar fi fost cu siguranță ucis, nu poate fi deloc considerată așa.

Drept mărturie sunt cazurile de mai jos:

1. Ziarul Adevărul publică joi, 22 Martie 2012  articolul: ”Declarații șocante ale migranților din Arad – Suntem în infern. Ne bat și ne gazează fără niciun motiv” 

Este relatarea unui caz revoltător, șocant, cu privire la tratamentul la care sunt supuși zilnic 50 de refugiați din Algeria, Tunisia și Maroc, deținuți aflați in custodia statului român, mai exact de către Serviciul pentru Imigrări Arad – Centrul de cazare a străinilor luați in custodie publică Arad –

Informația a apărut pe site-ul unei organizații internaționale care apără drepturile omului – Migreurop

în data de 8 martie. Conform ziarului Adevărul, care citează organizația franceză, deținuții încarcerați la Arad au publicat pe site-ul organizației un strigăt de ajutor:
“Trebuie să ne ajutați, suntem peste 50 de deținuși în centrul de detenție din Arad din România. Suntem solicitanți de azil și am fost închiși aici (…) Unii suntem aici de o lună, alții de 7,8 sau 9 luni. Suntem bărbați, însă avem și o femeie însărcinată printre noi (…) Suntem maltratați, mai rău ca animalele. Polițiștii din centru ne lovesc, ne bat. Se întâmpla des. De exemplu, marțea aceasta, la 6 martie 2012, polițiștii au vrut să gazeze o persoană de aici și nici nu știm din ce motiv. L-au dus jos în celula de izolare pentru a-l lovi. L-am auzit țipând din celule noastre”, povestesc deținuții.

2. România a reintrodus pedeapsa cu moartea, preluare din revista Kamikaze, autor Mircea Toma

Explore the Carpathian Death Penalty. Pe 16 decembrie, Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean Suceava le-a transmis primarilor din bătătura județului său un mesaj creștinesc: „Vă îndemn să fiţi gazde bune şi să încercăm să ne comportăm şi să ne mobilizăm corespunzător pentru un judeţ turistic”. În aceeași zi, două instituții publice din ospitalierul Rădăuți condamnau la moarte un tânăr sirian.

Din luna martie a anului trecut în Siria au început manifestații împotriva regimului Bashar Al-Assad. Noi, în România știm mai puțin despre Assad decât știa tot restul lumii despre Ceaușescu în decembrie 1989. Asta deși în Siria, de un an de zile, sunt omorâți câte 15-20 de manifestanți – pașnici – zilnic. În ultimele săptămâni violența represiunii a crescut dramatic: guvernul a trimis tancuri împotriva cartierelor cu mulți protestatari.

După o evaluarea a ONU, până în prezent au murit 5000 de oameni. Asta este țara în care Moustafa a simțit că forma de protest care i se potrivește cel mai bine este poezia. Poemul politic pe care l-a compus a fost ținut secret, nu i l-a citit decât unui singur prieten. Prieten care l-a turnat la securitate, drept care Moustafa a fost arestat, torturat timp de două luni și apoi lăsat să se odihnească până la doi ani într-o închisoare de drept comun. După doi ani a fost eliberat – fără nici un proces, așa că detenția,  după cum obișnuia și securitatea din anii ’50 la noi, nu a lăsat nici o urmă formală. Moustafa a fost eliberat când, în stradă, începuseră manifestațiile, așa că a prins curaj și și-a citit poemul în piață în timpul unei adunări. Prompt, poliția a descins acasă la el și a început o aprigă percheziție. Prevenit de taică-său că riscă să fie arestat din nou și că riscă, de data asta, să fie împușcat, Moustafa a fugit din țară.

Cum-necum, soarta l-a adus în polul ospitalității românești, la Rădăuți, în România.

România țară tristă după dictatori. Instituția care se ocupă de străinii care sosesc în țara noastră în căutare de azil este Oficiul Român pentru Imigrări (ORI) o structură subordonată Ministerului Administrației și Internelor; la Rădăuți funcționează un Centru Regional de Cazare si Proceduri pentru Solicitanții de Azil, condus de doi comisari de poliție.

Polițiștii de la Rădăuți au ascultat povestea lui Moustafa și au ajuns la concluzia că după criteriile ospitalității bucovinene, nu are argumente suficiente pentru a cere azil politic. Drept care au atacat în instanță cererea tânărului sirian. În spiritul recomandărilor președintelui Flutur, pe 16 ianuarie 2012 judecătoria Rădăuți s-a pronunțat: faptul că a scris o poezie și referiri generale, fără probe, că ar fi fost arestat din acest motiv nu sunt argumente suficient de convingătoare. Mai mult, judecătorii au considerat că în cazul returnării în țara de originie Moustafa nu va fi expus unui risc serios (în termenii folosiți de lege, nu ar fi în pericol de “condamnare la pedeapsa cu moartea, tortură ori o amenințare serioasă urmare a violenței generalizate în situația de conflict armat”). Exact la data la care judecătoria Rădăuți producea această sentință, regimul Assad trecuse de la omorul în detaliu, la omorul în masă.

Securiștii României expuși riscurilor democrației. Din fericire, securiștii din structurile guvernului României nu-și pot face de cap până la capăt atunci când stârnesc atenția Europei. În cazul lui Mustafa organizații internaționale de drepturile omului și avocați care s-au antrenat apărând români victime ale securității și, mai recent, ai minerilor, au reușit să oprească punerea în aplicare a condamnării la moarte de la Rădăuți. ORI București i-a acordat, sub presiunea acestora, azil politic lui Moustafa.

Moustafa este probabil fericit, dar nu stim câte alte victime au produs si vor produce angajatii Centrului Regional de Cazare si Proceduri pentru Solicitantii de Azil.

Sirianul a avut sansa că situația lui a devenit subiect public, că s-a scris în Kamikaze, că în favoarea lui a intervenit o asociație internațională de drepturile omului și că la proces, o organizație neguvernamentală autohtonă a făcut cerere de intervenție.

Cerere Tribunalul Suceava

Dar cât timp acolo, la Rădăuți – și nu știm ce se întâmplă în celelalte centre  „funcționează” niște persoane despre care azilanții spun că statutul de azil politic este subiect de negociere directă,  există oricând riscul ca o persoană să nu aibă bani să cumpere viață.

Finalul fericit nu ne scapă de securiști.

Există suficente motive să suspectăm că Guvernul român moștenește din epoca lui Ceaușescu prietenia cu dictatorii arabi. România nu s-a despărțit de Ghaddafi decât după moartea acestuia, iar pe inamicii lui Assad este dispusă să-i vândă cu seninătate.

3. Siria din România, preluare din revista Kamikaze, autor Mircea Toma

La sfârșitul anului trecut, o delegație de 10 ziariști români a făcut o vizită de lucru în Siria. Excursia a fost organizată de guvernul sirian. Ziariștii români au fost însoțiți și monitorizați în toate zonele în care li s-a permis să intre.

Faptul că într-o piață publică oamenii încep să aplaude și să scandeze „Rumani, Rumani” a fost semnul că vizita a fost atent pregătită. Așa cum a constatat un ziarist, nici un singur sirian cu care a vorbit în timpul acestei vizite nu a exprimat o opinie critică la adresa regimului Bashar al-Assad. Am găsit în presa de la noi două urme ale acestei vizite: un articol semnat de Vlad Teodorescu în Evenimentul Zilei și un reportaj realizat de Adelin Petrișor și Cătălin Popescu pentru TVR.

În timp ce articolul arată așa cum și-a visat departamentul de imagine al lui Al-Assad, reportajul spală rușinea ziariștilor români. Odată ajunși aici, trebuie să precizez că nu aș vrea să se înțeleagă că Evenimentul Zilei este ar fi pro Assad.

Cotidianul a asigurat – cu excepția a două articole de propagandă – mult mai multe știri independente. Dar produsele lui Teodorescu rămân emblematice. Citez: “Ne aşteptam ca grupările „revoluţionare” să iasă cu căţel şi purcel în Piaţa Mare şi să-şi strige revendicările, protejate de camerele de filmat, de obiectivele aparatelor de fotografiat şi de reprezentanţii presei europene sosiţi, iată, în oraşul lor”.

Faptul că n-a apărut nici un protestatar – deși Teodorescu era acolo să-l protejeze – îl convinge pe ziaristul nostru că autoritățile au dreptate, deci că așa zișii revoluționari sunt infractori de drept comun.

Ce nu ia în calcul un asemenea ziarist este că lumea a devenit sat global și că, în ciuda crizei, textul lui poate fi citit de o româncă din Siria:

4. Scrisoare din Homs, oraș situat în vestul Siriei și sosită pe adresa ActiveWatch

“Bună. Am citit „jurnalul de călătorie” al d-lui Vlad Teodorescu. Știi ce sentimente am? De ciudă, rușine, neputință.

Mi-e ciudă că oficialitățile de aici își bat joc în cel mai ordinar mod de oricine care se interesează despre această țară. Venirea ziariștilor cu „tam-tam” nu-și are locul aici. De asemenea, deontologia e de prisos. Aici, trebuie să vii bine pregătit cu strategii pt a fi mai parșiv ca ei. E greu, chiar imposibil, dar e singura soluție.

Dacă cineva vrea să facă un reportaj adevărat trebuie să vina sub acoperire, sau… ca hoțul. Iar hoțul nu bate la ușă, nici nu-și anunță vizita. Astfel poți pătrunde cât de cât în „infern”. 

Mi-e rușine față de delegațiile de ziariști că au venit cam degeaba și că li s-a pus în față o zdreanță pe care scria „paradis”. Dar măcar au câștigat experiență și – acum vorbesc sincer – bine că s-au întors acasă cu bine. Pentru ăștia nu ajunge moartea, măcelul. Caută ceva mult mai crud. Nu știu ce poate fi mai crud de atât, dar am învățat să ne așteptăm că pentru ei există ceva mult mai mult decât imposibilul.

De ce neputincioasa? L-au luat pe fiul meu (împreună cu alți 4 copii), cu doar câteva zile înainte de a împlini 12 ani. Doar pentru 4 ore, timp suficient cât să îl dea cu capul de pereți și niște bocanci în spate și să-i forțeze să-l preamarească pe … xx  – mi-e greață să-i zic pe nume. Sper că nu mă vei întreba de ce i-au luat. Lesne: de aia! Că au normă. Dar ca să fie povestea completă, venise de la școală, și-a lăsat acasă geanta și a vrut să meargă la magazin. Și l-au luat.

Inima mea și interiorul meu urlau. Urlau de ciudă și neputința. Și aș avea aceleași sentimente oriunde m-aș afla în lume.

Mulțumesc, în numele alor noștri,  ziariștilor și tuturor oamenilor care sunt alături de noi. Contează mult gestul vostru. Cu bine, M.”

Romania reinventeaza roata. Roata justitiei.


Romania este un stat de drept sau, mai degraba, era! Teoretic si constitutional, avem un stat de drept. Practic, insa, ca urmare a ultimelor evenimente legate de adoptarea Codului Civil, „statul de drept” risca sa-si piarda valoarea si intelesul practic, din moment ce justitia din Romania se pregateste sa stearga tot si s-o ia de la capat.

O noua „revolutie” a inceput pe de 24 mai 2011. A fost adoptata Legea 287/2009, legea de punere in aplicare a celui mai important si complex din cele patru coduri: Codul Civil.

Chiar daca studiile de impact nu au fost inca finalizate (deschide comunicatul MJ), Ministerul Justitiei, Parlamentul si Presedintia, au decis fulgerator ca de la 1 octombrie acest Cod sa intre in vigoare, cu toate riscurile pe care le presupune acest lucru.

Cu o mare satisfactie, Ministrul Predoiu declara, pe 24 mai, ca „adoptarea de catre Parlament a Legii pentru punerea in aplicare a Noului Cod Civil si intrarea acestuia in vigoare la 1 octombrie 2011 implineste peste 14 ani de eforturi continue pentru innoirea si modernizarea codurilor fundamentale ale Romaniei. Legea a fost adoptata cu 281 voturi pentru si o singura abtinere, ceea ce inseamna ca in jurul acestui proiect a fost realizat un consens politic remarcabil. Noile coduri fundamentale ale Romaniei demonstreaza ca societatea romaneasca isi poate asuma proiecte institutionale de anvergura”.

La care 14 ani de eforturi, mai bine zis la care „eforturi” se referea domnul ministru, nu stim! Nu stim nici cum i-a demonstrat „societatea romaneasca” ca isi poate asuma proiecte institutionale de anvergura atat timp cat aceasta, in 2009, nu a fost consultata si nici implicata ?!

Interesanta a fost pozitia imediata a Consiliului Superior al Magistraturii:

„Cunoscand realitatile sistemului judiciar si constient de consecintele intrarii premature in vigoare a celorlalte trei coduri (procedura civila, penal si procedura penala), CSM se pronunta in mod ferm in sensul stabilirii unei date de intrare in vigoare a acestora in anul 2012, intr-un termen rezonabil de la finalizarea studiului de impact, pentru a implementa masurile de pregatire a sistemului judiciar din punct de vedere al asigurarii pregatirii profesionale a magistratilor, identificarii si alocarii resurselor umane, financiare si logistice necesare sistemului judiciar, inclusiv pentru a efectua ajustarile structurale necesare”, se arata intr-un document al CSM remis redactiei AvocatNet.ro.

La aceasta ora, se pare ca pozitia CSM-ului nu a contat. Nu a contat nici pozitia Comisiei Europene din februarie a.c.

Conform ultimului raport intermediar de monitorizare pe justitie (mecanismul de cooperare si verificare – MCV) se arata ca: „pentru a consolida dinamismul reformei care a fost reinvigorat, Romania ar trebui sa se axeze pe pregatirea temeinica in vederea punerii in aplicare a noilor coduri si ar trebui, de asemenea, sa dispuna revizuirea cuprinzatoare a modului de functionare a sistemului judiciar, pentru a sprijini punerea in aplicare a ajustarilor structurale suplimentare care se impun si a investitiilor necesare pentru a asigura celeritatea, calitatea si consecventa procesului judiciar.”

„Caruta” cu cele patru coduri merge mai departe cu riscul de a da peste cap un intreag mecanism juridic

Cum isi poate inchipui domnul ministru ca, in mai putin de patru luni, schimbarile, atat de ordin legislativ cat si administrativ impuse de noul Cod Civil, pot fi puse in aplicare, in absenta studiilor de impact, a pregatirii anterioare a sistemului judiciar (logistic, material, uman) sau a pregatirii profesionale a magistratilor?

Cum isi poate inchipui domnul ministru ca in vacanta / concediul de doua luni (1 iulie – 1 septembrie) judecatorii vor lectura sau discuta in breasla prevederile noului Cod pentru a fi pregatiti, macar la nivel de informatie, astfel ca de la 1 octombrie sa-l puna in aplicare? Si asta cu atat mai mult cu cat noul Cod inca nu a fost republicat, altfel spus, si daca ar vrea sa citeasca in concediu nu ar avea ce. Or toate intarzierile din instantele romanesti sunt cauzate de faptul ca, pana acum, judecatorii au citit si contemplat in taina asupra noilor coduri?

Codul de la cap se-mpute!

In primavara anului 2009, mai multe organizatii de tip watch-dog au lansat una din cele mai ample campanii din anii ’90 incoace. Campania „Opriti Codurile!” isi propunea informarea opiniei publice asupra deficientelor din proiectele de celor patru coduri aprobate de Guvernul Romaniei si transmise spre adoptare Parlamentului: Civil, Penal, de Procedura Civila si de Procedura Penala.

Timp de cateva luni, ONG-urile au organizat dezbateri, conferinte de presa, au trimis scrisori Presedintelui, Guvernului, dar si membrilor Parlamentului pentru a opri procesul de adoptare a acestora si au insistat pe retrimiterea codurilor la Guvern in vederea discutarii cu toti factorii interesati.

Se atragea atentia, la vremea aceea, ca elaborarea acestor acte normative nu trebuie sa fie un demers pur tehnic, ci trebuie sa reflecte prioritati fundamentale ale societatii romanesti, prioritati ce nu pot fi exprimate si luate in considerare in lipsa unei dezbateri publice autentice.

Din pacate, demersurile organizatiilor s-au lovit de un zid format de membrii Guvernului si de o majoritate parlamentara. Din cauza ca nu au reusit sa readuca Codurile la Guvern, organizatiile, fiecare pe domeniul de interes, au participat la discutiile din Parlament incercand sa introduca, intr-o forma sau alta, propunerile lor.

Prin aceste ultime actiuni, unitare de altfel, Campania „Opriti Codurile!” s-a stins incetul cu incetul, recunoscandu-si cumva neputinta de a lupta cu politicul pe acest subiect.

Totusi, chiar daca Campania nu si-a atins scopul final, acela de a opri introducerea codurilor in Parlament, aceasta si-a facut simtita efectele prin diseminarea de informatii, prin reactiile publice, creand un interes in randul factorilor implicati si pastrand subiectul pe agenda publica.

A urmat un an 2010, tacut pe acest subiect, atat pentru ONG-urile implicate cu patos in proces, cat si pentru Ministerul Justitiei, initiatorul asa-zisei reforme judiciare, si pentru Parlament.

Cele doua institutii – Guvernul, prin Ministerul Justitiei si Parlamentul, au lucrat in taina, pregatind cumva terenul „revolutiei din sistemul juridic”.

Promisiune pre-electorale

Punem degetul pe plagile justitie si rememoram promisiunile facute de Guvern in documentul Programul de guvernare 2009-2012 si sa analizam impreuna cat de mult a respectat capitolul IV Justitie si Anticoruptie:

“Unul din obiectivele fundamentale ale sistemului judiciar ramane adoptarea codurilor de procedura si implementarea celor patru coduri. Pentru implementarea codurilor sunt necesare urmatoarele masuri prealabile:

–      finalizarea dezbaterilor parlamentare pentru aprobarea proiectelor de coduri de procedura civila si penala, asigurand respectarea si echilibrul drepturilor fundamentale in spiritul Conventiei Europene a Drepturilor Omului;

–      elaborarea unei legi (legilor) de punere in aplicare a celor patru coduri;

–      elaborarea unor studii de impact ale aplicarii codurilor, pe baza carora sa se poata evalua daca este oportuna implementarea lor simultana sau etapizata, mai intâi codurile penal si procedura penala, apoi civil si procedura civila;

–      evaluarea capacitatilor logistice ale sistemului judiciar pentru implementarea codurilor;

–      imbunatatirea bazei logistice a sistemului judiciar si a resurselor umane.”

Prin urmare, cum poti implementa Codul Civil atata timp cat studiile de impact nu sunt finalizate, cat nu a fost facuta o evaluare a capacitatilor logistice ale sistemului juridic, cat nu a fost format personalul din sistem?

Si, pana la urma, care este graba in intrarea in vigoare a acestor patru coduri? Raportul MCV nu pune presiune pe Romania, chiar indeamna la o planificare in pasi mici si structurata, angajatii din sistemul judiciar nu se grabesc, propunand si ei o perioada tampon de cel putin 1 an calendaristic, partidele de opozitie nu sunt interesate de subiect, iar cetatenii – beneficiarii directi, din cauza lipsei de informatii, nu cunosc masurile Ministerului de Justitie.

Singurele evenimente importante ce vor avea loc in Romania incepand cu anul 2012 sunt alegerile locale, parlamentare  si prezidentiale.

Cat priveste campania „Opriti Codurile!”, consideram ca, in aceste momente, organizatiile membre ale Coalitiei din 2009 ar trebui sa lucreze, impreuna, nu pentru a stopa codurile (caci ar fi inutil), ci pentru a cere amanarea intrarii intempestive in vigoare a acestora, astfel incat sa existe suficient timp ca structurile din sistemul juridic sa se recalibreze si reformeze.

In concluzie, 2011 se pare ca va reprezenta un nou inceput pentru justitia din Romania. Sau poate este doar o pregatire pentru anul 2012. Si nu ne mai gandim la alegeri, ci la sfarsitul lumii.

Cititi si pozitia lui Adrian Neacsu –membru CSM, postata pe site-ul contributors.ro (http://www.contributors.ro/administratie/despre-data-intrarii-in-vigoare-a-noilor-coduri/)

ANI fata-n fata cu sindicatele


Se iau urmatorul paragraf:

„Principiile dupa care se desfasoara activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidentialitatea, impartialitatea, independenta operationala, celeritatea, buna administrare, dreptul la aparare, precum si prezumtia dobandirii licite a averii”

(articolul 8 aliniatul 3 din Legea nr. 176 din 1 septembrie 2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea legii nr. 144 / 2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate).

si urmatoarele articole din presa centrala:

„Agentia Nationala de Integritate (ANI) a demarat o investigatie privind averile unor importanti lideri sindicali din Romania. Peste 10 lideri sindicali sunt vizati de ANI. Vedeti mai jos cine sunt acestia, ce averi au si cum le justifica” – ziarul Gandul 16 februarie

Din start, trebuie sa mentionam ca nu suntem impotriva demersului ANI, actiunea acestora este laudabila, dar:

Intrebarea fireasca dupa citirea textelor din cele doua casete de mai sus este daca prin declaratiile mai mult sau mai putin publice facute de Agentia Nationala de Integritate cu privire la declansarea unor investigatii / evaluari ale averilor unor persoane publice (lideri de sindicat in cazul de mai sus) aceasta a savarsit un abuz de putere sau nu?  Sau mai exact, isi incalca principiile dupa care aceasta institutie ar trebui sa functioneze?

Intrebarea vine si in contextul in care o alta institutie cu rol in combaterea coruptie – Directia Nationala Anticoruptie, prin purtatoarea de cuvant a acesteia – Livia Saplacan -, a declarat astazi la Agerpres ca “practica de comunicare a DNA in cazul sesizarilor sau denunturilor este de a nu da informatii care s-ar putea sa stea la baza unor eventuale dosare penale”.

Atunci, ne intrebam, practica ANI este ca in cazul unor nume publice sa faca cunoscute, aprioric, pe surse (conform ziarului Evenimentul Zilei) sau nu, date cu privire la evaluarea averilor anumitor persoane chiar intr-un moment in care un megascandal de coruptie tine prima pagina a ziarelor?

Dar sa vadem cine castiga si cine pierde din raspandirea de informatii? Noi avem cateva variante posibile de raspuns:

Cine castiga?

  • ANI – in imagine pozitiva cu riscul incalcarii propriilor principii;
  • niste demnitari sau politicieni platesc unele polite liderilor de sindicat, ceea ce poate fi considerat un castig avand in vedere ca se prabusesc in sondaje si ca urmeaza un an electoral;
  • Romania si ANI castiga in imagine in ochii Europei pe campul luptei anticoruptiei.
  • partidele sau guvernul, care incearca sa-si spele imaginea folosind o institutie, care ar trebui sa fie neutra, pe post de batalion infanterie in lupta cu dusmanii (sa nu uitam grevele din 2010, dar si din alte vremuri);

Cine pierde?

  • ANI, care devine suspecta ca ar putea duce o lupta murdara in acest razboi;
  • Cetateanul. Ramane  confuz si, de ce nu, frustrat, asistand la o lupta falsa si murdara;
  • Si principalul pierzator MISCAREA SINDICALA.

Ne oprim aici, lasandu-va pe dumneavoastra sa incercati variante de raspuns despre cine castiga si cine pierde.

Premierului Boc i-au scăpat 4 miliarde euro in doamna Zevedei


sursa: Kamikaze
autor: Mircea Toma

Ziua de 4 martie a fost, până săptămânile trecute, prilej de memorare a cutremurului din 1977. Din acest an, pentru persoanele interesate de soarta finaţărilor europene, 4 martie are o nouă semnificaţie, din păcate tot în registrul dramatic: a fost ziua în care guvernul Boc a numit-o într-o funcţie de management al fondurilor europene pe doamna Anca Cristina Zevedei. Dar, ca să nu lăsăm impresia că dăm o prea mare importanţă unei persoane, să aruncăm o privire asupra scorului atins de România în procesul absorbţiei fondurilor structurale. Ţara noastră a reuşit să contracteze un procent semnificativ din aceşti bani, dar derularea proiectelor este blocată sau întârziată în proporţie de aproape 100%. La finalul acestui an, vom da socoteală pentru tot ce nu s-a cheltuit în ultimii 3+1 ani. Practic, toţi banii necheltuiţi sunt pierduţi. Ori, ca să recuperăm întârzierile ar trebui să ajungem la un ritm de plăţi de 1 milion Euro/zi. La 31 decembrie 2009, sumele validate ca fiind cheltuite pentru anul 2007 (!) erau de 5,02%. Ori, este evident că mecanismele construite de autorităţi sunt făcute parcă pentru a frâna procesul, iar nu pentru a-l facilita. În urmă cu câteva săptămâni, o alianţă de peste 100 de organizaţii neguvernamentale şi sindicate a transmis o scrisoare deschisă premierului Boc prin care îi semnala o listă scurtă de disfuncţii cu efecte grave asupra procesului. Singurul răspuns cu care s-au ales a fost unul venit din partea Ministrului Finanţelor: aşa e la început, mai greu. Mare ministru, mare adevăr. Cu precizarea că începutul a fost în 2007 şi că e greu în 2010. Firi optimiste, oengiştii au înţeles, totuşi, că guvernanţii sunt de acord cu semnalele şi că au deschidere pentru a îmbunătăţi procesul. După care, la numai câteva zile, premierul Boc a numit-o în funcţie (director al Autorităţii de Management a Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – AM POSDRU)  pe doamna Anca Cristina Zevedei. Dânsa urmează să gestioneze mii de proiecte – în marea lor majoritate blocate în prezent – în valoare de aproximativ 4 miliarde de euro. Doamna Zevedei are un CV care a băgat spaima în oengişti: 10 luni de experienţă în managementul programelor de finanţare la nivelul sectorului agricol Ilfov, fără experienţă în management organizaţional sau în managementul proiectelor.

Dar cine Zevedei este doamna asta? Dacă descoperi că guvernul numeşte într-o funcţie pe cineva care pare să nu aibă legătură cu domeniul, nu trebuie să crezi că e vorba despre o prostie. Dimpotrivă, este o declaraţie politică: în guvernarea PDL, fidelitatea de partid este singurul criteriu de competenţă. Doamna Zevedei este fidelă PDL din 2002, iar domnul Vasile Blaga este cel care pompează garanţii în ascensiunea de altfel agreabilei făpturi. Acu, cu toate garanţiile domnului Blaga pe piept, drăguţa doamnă va avea de rezolvat problema uriaşă a întârzierilor, dar şi o problemă acută, de ultimă oră.

Bruxelles-ul a tăiat plăţile către România, Zevedei rezolvă criza la sector. Comisia Europeană a verificat activitatea României la capitolul POSDRU şi a suspendat plăţile din Fondul social european pentru ţara noastră, până în luna iunie. Unul dintre motivele tehnice este faptul că după 2 ani de activitate, România nu a reuşit să construiască o bază de date digitală a tuturor proiectelor finanţate pe această componentă – condiţie fermă de acceptare a plăţilor. Adică o nesimţire crasă de care se fac responsabile toate guvernele Boc de până acum. Ei bine, UE ne taie finanţarea, dar trimite, totuşi, o delegaţie să vadă cu ce ne pot ajuta să depăşim acest „impediment”. Delegaţia a sosit zilele trecute şi a fost condusă de însuşi şeful pentru România pe Fondul Social European, domnul Michel Laine. La întâlnirea care care a avut loc la Bucureşti, domnul Laine a avut prilejul să o cunoască pe doamna Zevedei, care conducea delegaţia română. A cunoscut-o, din păcate, doar pentru câteva minute, pentru că, la un moment dat, în timpul întâlnirii, doamna s-a aplecat, a scos un mobil din poşetucă, a răspuns discret cât să nu deranjeze, şi a ieşit din înăpere. Apoi nu s-a mai întors, pentru că, se pare că erau nişte probleme serioase în organizaţia PDL sector 6, organizaţia în care este membru doamna Zevedei. Din punctul de vedere al delegaţiei UE, a domnului Laine, o asemenea întâmplare echivalează cu o vizită pe Marte. Precizăm că absorbţia fondurilor europene pe planeta Marte este apropiată de performanţa României.

Scrisoare deschisa adresata prim ministrului E. Boc – deblocarea urgenta a fondurilor gestionate de AMPOSDRU – MMFPC


Domnule Prim Ministru Emil Boc,

În urmă cu ceva timp am auzit apelul de a face proiecte, ca o soluţie pentru suplimentarea investiţiei în diverse regiuni, adresat tuturor celor care ar putea aplica pentru finanţări pe fondurile structurale.

ONG-urile care au o fantastică resursă de specialişti, mare mobilitate, experienţă în derularea de fonduri europene şi sunt în unele zone principali investitori, au considerat că acea chemare era garanţia existenţei voinţei politice de sprijinire a absorbţiei de fonduri europene şi au trecut la lucru.

Acele organizaţii sunt acum în incapacitate de plată pentru că au derulat proiecte pentru care decontarea cheltuielilor se face cu întârziere pe peste 100 de zile, TVA-ul nu a fost returnat deoarece legea există dar lipsesc instrucţiunile, şi pe lângă toate acestea, AMPODRU refuză constant dialogul.

Astăzi am ajuns în situaţia în care realizăm eroarea pe care am comis-o confundând vorbe goale cu dorinţa de parteneriat, discursul politicianist cu asumarea reală a unei dezvoltări strategice.

Din cauza disfuncţiilor sistemului în România, Fondul Social European s-a dovedit nu oportunitate de dezvoltare, ci de faliment.

Sunteţi şeful unui guvern care schimbă directorii, dar nu schimbă sistemul, care îşi păstrează hibele, nu şi angajamentele. Spunem aceasta, deoarece am semnat un contract cu Statul Român prin AM POSDRU şi acum constatăm că nu există lege, angajament pe care statul să îl respecte.

Se ignoră faptul că într-o ţară care se zbate în sărăcie cruntă, în care incluziunea socială e doar un vis, noi am adus bani europeni în comunitate, pentru a investi în resursa umană şi a le oferi beneficiarilor noştri şansa la un loc de muncă. Din cauza sistemului în fruntea căruia sunteţi, am devenit din specialişti care acordă asistenţă, vânzători de iluzii. Am scos din centre de plasament tineri cu handicap şi i-am învăţat că nu trebuie să aştepte numai indemnizaţia de la stat, pot fi utili, pot avea un loc de muncă, o locuinţă… Noi i-am ridicat pe aceşti tineri, iar dumneavoastră îi ajutaţi să se arunce în gol… mai de sus.

Vă cerem să confirmaţi prin fapte că existaţi pentru a da şanse, nu pentru a tăia aripi.

Vă cerem să restituiţi demnitatea unor oameni care şi-au depăşit limitele pentru a avea şansa de a trăi normal.

Vă cerem să ne respectaţi suficient cât să vă intereseze munca şi viaţa noastră şi să cereţi celor pe care îi conduceţi aceeaşi atitudine.

Şi în fine, domnule Prim Ministru, vă solicităm grabnica refacere a sistemului astfel încât ONG-urile să nu devină „sacrificatele guvernului Boc”, şi dacă veţi face asta câştigaţi o resursă importantă – specialişti care rămân să clădească aici, nu emigrează într-un loc unde găsesc o pâine mai albă.

Fundaţia Alături de Voi România, Angela Achiţei, preşedinte

Fundaţia Academică Petre Andrei

Universitatea Petre Andrei din Iaşi,Tudor Pitulac, manager proiect

Fundaţia Pro Women, Gabriela Ilovan, manager de proiect

Fundaţia Iosif, Mara Vichiriuc, manager de proiect