Arhive categorie: analize

Axa Siria – România. Cazuri grave de încălcare a drepturilor omului


Marți, 27 martie 2012 – Organizația Națiunilor Unite și Liga Arabă au anunțat că guvernul sirian, condus de președintele Bashar al Assad, a acceptat planul de pace propus de acestea. În acest fel se încearcă oprirea violențelor, a crimelor, accesul agențiilor umanitare, eliberarea deținuților și începerea unui dialog politic. Națiunile Unite estimează că mai mult de 8.000 de civili au fost omorați (dintre care peste 500 de copii), 18.000 sunt aflați în detenție,  25.000 de persoane își căută refugiu în alte țări  și peste 70.000 în interiorul țării și asta de la începutul revoltei din martie anul trecut.

Conform unui raport al Comisiei, formată din inspectori ONU și ai Ligii Arabe, începând cu noiembrie 2011, ”forțele guvernamentale au comis încălcări grave, sistematice și generalizate ale drepturilor omului, asemănătoare crimelor împotriva umanității”.

Câteva date despre Siria si Bashar al Assad

Bashar al Assad este președintele ”ales” în această funcție din anul 2000 și reconfirmat în 2007. Tatăl său Havez al Assad a condus Siria timp de 29 de ani până la moartea sa (1970-2000). Deşi Constituția din 1971 proclama Siria ca un stat ”democratic, popular și socialist”, ajungerea lui la putere pentru al doilea mandat, în 2007, a fost făcută prin referendum ca unic candidat, mandatul său fiind prelungit cu încă 7 ani și, la fel ca în anul 2000, ales fără opoziție. Conform Constituției, candidatura la preşedinţie este înaintată de Consiliul Poporului (Parlamentul), la propunerea Comandamentului Regional al Partidului Baas Arab Socialist (la putere din 1963), şi este, apoi, supusă referendumului.

Paşnica Românie nu-i înţelege pe azilanţi şi pe migranţi

Chiar dacă Oficiul Român pentru Imigrări se mândrește pe pagina web cu trei valori demne de o țară europeană – legalitate, transparență și respect – sau mesajul postat pe pagina principală îndeamnă vizitatorii (în special cei de altă naționalitate decât română) să aibă o ”ședere plăcută” pe plaiurile mioritice, se pare că lucrurile nu sunt tocmai de culoarea roz. Anumite fapte ale autorităților, într-o țară ce este considerată, de către alte nații, drept una pașnică, ne determină să credem că mari diferențe în respectarea drepturilor omului între România și Siria nu găsim.

Dacă șederea unui cetățean român, poate fi plăcută sau mai puțin plăcută, șederea unui imigrant care cere azil politic în România, după ce a suferit doi ani de detenție pentru că a scris o poezie în care lua peste picior guvernul și care, dacă nu apuca să fugă din propria țară, ar fi fost cu siguranță ucis, nu poate fi deloc considerată așa.

Drept mărturie sunt cazurile de mai jos:

1. Ziarul Adevărul publică joi, 22 Martie 2012  articolul: ”Declarații șocante ale migranților din Arad – Suntem în infern. Ne bat și ne gazează fără niciun motiv” 

Este relatarea unui caz revoltător, șocant, cu privire la tratamentul la care sunt supuși zilnic 50 de refugiați din Algeria, Tunisia și Maroc, deținuți aflați in custodia statului român, mai exact de către Serviciul pentru Imigrări Arad – Centrul de cazare a străinilor luați in custodie publică Arad –

Informația a apărut pe site-ul unei organizații internaționale care apără drepturile omului – Migreurop

în data de 8 martie. Conform ziarului Adevărul, care citează organizația franceză, deținuții încarcerați la Arad au publicat pe site-ul organizației un strigăt de ajutor:
“Trebuie să ne ajutați, suntem peste 50 de deținuși în centrul de detenție din Arad din România. Suntem solicitanți de azil și am fost închiși aici (…) Unii suntem aici de o lună, alții de 7,8 sau 9 luni. Suntem bărbați, însă avem și o femeie însărcinată printre noi (…) Suntem maltratați, mai rău ca animalele. Polițiștii din centru ne lovesc, ne bat. Se întâmpla des. De exemplu, marțea aceasta, la 6 martie 2012, polițiștii au vrut să gazeze o persoană de aici și nici nu știm din ce motiv. L-au dus jos în celula de izolare pentru a-l lovi. L-am auzit țipând din celule noastre”, povestesc deținuții.

2. România a reintrodus pedeapsa cu moartea, preluare din revista Kamikaze, autor Mircea Toma

Explore the Carpathian Death Penalty. Pe 16 decembrie, Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean Suceava le-a transmis primarilor din bătătura județului său un mesaj creștinesc: „Vă îndemn să fiţi gazde bune şi să încercăm să ne comportăm şi să ne mobilizăm corespunzător pentru un judeţ turistic”. În aceeași zi, două instituții publice din ospitalierul Rădăuți condamnau la moarte un tânăr sirian.

Din luna martie a anului trecut în Siria au început manifestații împotriva regimului Bashar Al-Assad. Noi, în România știm mai puțin despre Assad decât știa tot restul lumii despre Ceaușescu în decembrie 1989. Asta deși în Siria, de un an de zile, sunt omorâți câte 15-20 de manifestanți – pașnici – zilnic. În ultimele săptămâni violența represiunii a crescut dramatic: guvernul a trimis tancuri împotriva cartierelor cu mulți protestatari.

După o evaluarea a ONU, până în prezent au murit 5000 de oameni. Asta este țara în care Moustafa a simțit că forma de protest care i se potrivește cel mai bine este poezia. Poemul politic pe care l-a compus a fost ținut secret, nu i l-a citit decât unui singur prieten. Prieten care l-a turnat la securitate, drept care Moustafa a fost arestat, torturat timp de două luni și apoi lăsat să se odihnească până la doi ani într-o închisoare de drept comun. După doi ani a fost eliberat – fără nici un proces, așa că detenția,  după cum obișnuia și securitatea din anii ’50 la noi, nu a lăsat nici o urmă formală. Moustafa a fost eliberat când, în stradă, începuseră manifestațiile, așa că a prins curaj și și-a citit poemul în piață în timpul unei adunări. Prompt, poliția a descins acasă la el și a început o aprigă percheziție. Prevenit de taică-său că riscă să fie arestat din nou și că riscă, de data asta, să fie împușcat, Moustafa a fugit din țară.

Cum-necum, soarta l-a adus în polul ospitalității românești, la Rădăuți, în România.

România țară tristă după dictatori. Instituția care se ocupă de străinii care sosesc în țara noastră în căutare de azil este Oficiul Român pentru Imigrări (ORI) o structură subordonată Ministerului Administrației și Internelor; la Rădăuți funcționează un Centru Regional de Cazare si Proceduri pentru Solicitanții de Azil, condus de doi comisari de poliție.

Polițiștii de la Rădăuți au ascultat povestea lui Moustafa și au ajuns la concluzia că după criteriile ospitalității bucovinene, nu are argumente suficiente pentru a cere azil politic. Drept care au atacat în instanță cererea tânărului sirian. În spiritul recomandărilor președintelui Flutur, pe 16 ianuarie 2012 judecătoria Rădăuți s-a pronunțat: faptul că a scris o poezie și referiri generale, fără probe, că ar fi fost arestat din acest motiv nu sunt argumente suficient de convingătoare. Mai mult, judecătorii au considerat că în cazul returnării în țara de originie Moustafa nu va fi expus unui risc serios (în termenii folosiți de lege, nu ar fi în pericol de “condamnare la pedeapsa cu moartea, tortură ori o amenințare serioasă urmare a violenței generalizate în situația de conflict armat”). Exact la data la care judecătoria Rădăuți producea această sentință, regimul Assad trecuse de la omorul în detaliu, la omorul în masă.

Securiștii României expuși riscurilor democrației. Din fericire, securiștii din structurile guvernului României nu-și pot face de cap până la capăt atunci când stârnesc atenția Europei. În cazul lui Mustafa organizații internaționale de drepturile omului și avocați care s-au antrenat apărând români victime ale securității și, mai recent, ai minerilor, au reușit să oprească punerea în aplicare a condamnării la moarte de la Rădăuți. ORI București i-a acordat, sub presiunea acestora, azil politic lui Moustafa.

Moustafa este probabil fericit, dar nu stim câte alte victime au produs si vor produce angajatii Centrului Regional de Cazare si Proceduri pentru Solicitantii de Azil.

Sirianul a avut sansa că situația lui a devenit subiect public, că s-a scris în Kamikaze, că în favoarea lui a intervenit o asociație internațională de drepturile omului și că la proces, o organizație neguvernamentală autohtonă a făcut cerere de intervenție.

Cerere Tribunalul Suceava

Dar cât timp acolo, la Rădăuți – și nu știm ce se întâmplă în celelalte centre  „funcționează” niște persoane despre care azilanții spun că statutul de azil politic este subiect de negociere directă,  există oricând riscul ca o persoană să nu aibă bani să cumpere viață.

Finalul fericit nu ne scapă de securiști.

Există suficente motive să suspectăm că Guvernul român moștenește din epoca lui Ceaușescu prietenia cu dictatorii arabi. România nu s-a despărțit de Ghaddafi decât după moartea acestuia, iar pe inamicii lui Assad este dispusă să-i vândă cu seninătate.

3. Siria din România, preluare din revista Kamikaze, autor Mircea Toma

La sfârșitul anului trecut, o delegație de 10 ziariști români a făcut o vizită de lucru în Siria. Excursia a fost organizată de guvernul sirian. Ziariștii români au fost însoțiți și monitorizați în toate zonele în care li s-a permis să intre.

Faptul că într-o piață publică oamenii încep să aplaude și să scandeze „Rumani, Rumani” a fost semnul că vizita a fost atent pregătită. Așa cum a constatat un ziarist, nici un singur sirian cu care a vorbit în timpul acestei vizite nu a exprimat o opinie critică la adresa regimului Bashar al-Assad. Am găsit în presa de la noi două urme ale acestei vizite: un articol semnat de Vlad Teodorescu în Evenimentul Zilei și un reportaj realizat de Adelin Petrișor și Cătălin Popescu pentru TVR.

În timp ce articolul arată așa cum și-a visat departamentul de imagine al lui Al-Assad, reportajul spală rușinea ziariștilor români. Odată ajunși aici, trebuie să precizez că nu aș vrea să se înțeleagă că Evenimentul Zilei este ar fi pro Assad.

Cotidianul a asigurat – cu excepția a două articole de propagandă – mult mai multe știri independente. Dar produsele lui Teodorescu rămân emblematice. Citez: “Ne aşteptam ca grupările „revoluţionare” să iasă cu căţel şi purcel în Piaţa Mare şi să-şi strige revendicările, protejate de camerele de filmat, de obiectivele aparatelor de fotografiat şi de reprezentanţii presei europene sosiţi, iată, în oraşul lor”.

Faptul că n-a apărut nici un protestatar – deși Teodorescu era acolo să-l protejeze – îl convinge pe ziaristul nostru că autoritățile au dreptate, deci că așa zișii revoluționari sunt infractori de drept comun.

Ce nu ia în calcul un asemenea ziarist este că lumea a devenit sat global și că, în ciuda crizei, textul lui poate fi citit de o româncă din Siria:

4. Scrisoare din Homs, oraș situat în vestul Siriei și sosită pe adresa ActiveWatch

“Bună. Am citit „jurnalul de călătorie” al d-lui Vlad Teodorescu. Știi ce sentimente am? De ciudă, rușine, neputință.

Mi-e ciudă că oficialitățile de aici își bat joc în cel mai ordinar mod de oricine care se interesează despre această țară. Venirea ziariștilor cu „tam-tam” nu-și are locul aici. De asemenea, deontologia e de prisos. Aici, trebuie să vii bine pregătit cu strategii pt a fi mai parșiv ca ei. E greu, chiar imposibil, dar e singura soluție.

Dacă cineva vrea să facă un reportaj adevărat trebuie să vina sub acoperire, sau… ca hoțul. Iar hoțul nu bate la ușă, nici nu-și anunță vizita. Astfel poți pătrunde cât de cât în „infern”. 

Mi-e rușine față de delegațiile de ziariști că au venit cam degeaba și că li s-a pus în față o zdreanță pe care scria „paradis”. Dar măcar au câștigat experiență și – acum vorbesc sincer – bine că s-au întors acasă cu bine. Pentru ăștia nu ajunge moartea, măcelul. Caută ceva mult mai crud. Nu știu ce poate fi mai crud de atât, dar am învățat să ne așteptăm că pentru ei există ceva mult mai mult decât imposibilul.

De ce neputincioasa? L-au luat pe fiul meu (împreună cu alți 4 copii), cu doar câteva zile înainte de a împlini 12 ani. Doar pentru 4 ore, timp suficient cât să îl dea cu capul de pereți și niște bocanci în spate și să-i forțeze să-l preamarească pe … xx  – mi-e greață să-i zic pe nume. Sper că nu mă vei întreba de ce i-au luat. Lesne: de aia! Că au normă. Dar ca să fie povestea completă, venise de la școală, și-a lăsat acasă geanta și a vrut să meargă la magazin. Și l-au luat.

Inima mea și interiorul meu urlau. Urlau de ciudă și neputința. Și aș avea aceleași sentimente oriunde m-aș afla în lume.

Mulțumesc, în numele alor noștri,  ziariștilor și tuturor oamenilor care sunt alături de noi. Contează mult gestul vostru. Cu bine, M.”

Reclame

Recomandare AfP: hartapoliticii.ro


Afaceripublice vă recomandă hartapoliticii.ro. Un instrument inovativ, integrat și accesibil, care oferă o imagine detaliată asupra activității parlamentarilor români din actualul legislativ. Platforma este utilă mai ales jurnaliștilor, bloggerilor sau analiștilor politici. Mai mult, hartapoliticii.ro poate fi îmbunătățită, dar numai cu sprijinul și recomandările voastre.

Pentru o descriere completă a instrumentului, vă rugăm să parcurgeți mesajul autorului hartapoliticii.ro, Octavian Costache (aka Vivi).

 

 

Salut,

 

Câteva lucruri generale despre proiect ca să îți faci o idee despre ce este și ce își propune.

În general, hartapoliticii.ro vrea să devină un punct de referință unde toată informația legată de o persoană politică să fie adunată în același loc, structurat.

Ideal, atunci când cauți un politician ar trebui să vezi cum a votat în parlament (pe teme, agregat, cu score-cards), ce funcții a deținut, dacă și unde a candidat, ce se scrie prin ziare, dacă a apărut pe liste de candidați pătați, ce a declarat de-a lungul timpului. Nu mă refer doar la date brute, dar și concluzii agregate bazate pe datele astea.

În momentul ăsta pe internetul românesc, nu există un singur loc unde tot trecutul unui politician să fie înregistrat.

Uite un exemplu ca să îți faci o idee de stadiul actual: http://hartapoliticii.ro/?name=mustea+razvan+serban

Proiectul este independent și încearcă să fie obiectiv. A fost făcut open source recent. Asta înseamnă că oricine are timp și voință poate face schimbări.

 

Poate arunci o privire și vezi dacă poți să folosești site-ul în vreun fel. Uite o listă de feature-uri mai importante:

 + știe de aproximativ 3400 de politicieni, dar e relativ ușor de adăugat și alții;

 + monitorizează voturile din parlament aproape la zi și calculează procentul de prezență și alte chestii;

 + e super ușor ca o organizație cu expertiză într-un anumit domeniu (sau oricine) să facă un score card ca ăsta http://hartapoliticii.ro/?cid=15&tagid=17&room=senat;

 + tag-uiește automat politicieni în știri (mediafax și hotnews);

 + extrage semi-automat fapte din știri

 + căutarea după nume este probabil cea mai bună dintre toate site-urile politice existente;

 

Ce crezi că ar putea hartapoliticii.ro să construiască concret ca să îți fie utilă? Ce seturi de date sau unelte ți-ai dorit întotdeauna să existe undeva într-un singur loc?

Dacă vrei, poți să te înscrii și pe grupul https://groups.google.com/d/forum/hartapoliticii-discuss unde se discută despre proiect și se postează anunțuri cu ce mai e nou.

 

Mersi mult,

Vivi


Romania reinventeaza roata. Roata justitiei.


Romania este un stat de drept sau, mai degraba, era! Teoretic si constitutional, avem un stat de drept. Practic, insa, ca urmare a ultimelor evenimente legate de adoptarea Codului Civil, „statul de drept” risca sa-si piarda valoarea si intelesul practic, din moment ce justitia din Romania se pregateste sa stearga tot si s-o ia de la capat.

O noua „revolutie” a inceput pe de 24 mai 2011. A fost adoptata Legea 287/2009, legea de punere in aplicare a celui mai important si complex din cele patru coduri: Codul Civil.

Chiar daca studiile de impact nu au fost inca finalizate (deschide comunicatul MJ), Ministerul Justitiei, Parlamentul si Presedintia, au decis fulgerator ca de la 1 octombrie acest Cod sa intre in vigoare, cu toate riscurile pe care le presupune acest lucru.

Cu o mare satisfactie, Ministrul Predoiu declara, pe 24 mai, ca „adoptarea de catre Parlament a Legii pentru punerea in aplicare a Noului Cod Civil si intrarea acestuia in vigoare la 1 octombrie 2011 implineste peste 14 ani de eforturi continue pentru innoirea si modernizarea codurilor fundamentale ale Romaniei. Legea a fost adoptata cu 281 voturi pentru si o singura abtinere, ceea ce inseamna ca in jurul acestui proiect a fost realizat un consens politic remarcabil. Noile coduri fundamentale ale Romaniei demonstreaza ca societatea romaneasca isi poate asuma proiecte institutionale de anvergura”.

La care 14 ani de eforturi, mai bine zis la care „eforturi” se referea domnul ministru, nu stim! Nu stim nici cum i-a demonstrat „societatea romaneasca” ca isi poate asuma proiecte institutionale de anvergura atat timp cat aceasta, in 2009, nu a fost consultata si nici implicata ?!

Interesanta a fost pozitia imediata a Consiliului Superior al Magistraturii:

„Cunoscand realitatile sistemului judiciar si constient de consecintele intrarii premature in vigoare a celorlalte trei coduri (procedura civila, penal si procedura penala), CSM se pronunta in mod ferm in sensul stabilirii unei date de intrare in vigoare a acestora in anul 2012, intr-un termen rezonabil de la finalizarea studiului de impact, pentru a implementa masurile de pregatire a sistemului judiciar din punct de vedere al asigurarii pregatirii profesionale a magistratilor, identificarii si alocarii resurselor umane, financiare si logistice necesare sistemului judiciar, inclusiv pentru a efectua ajustarile structurale necesare”, se arata intr-un document al CSM remis redactiei AvocatNet.ro.

La aceasta ora, se pare ca pozitia CSM-ului nu a contat. Nu a contat nici pozitia Comisiei Europene din februarie a.c.

Conform ultimului raport intermediar de monitorizare pe justitie (mecanismul de cooperare si verificare – MCV) se arata ca: „pentru a consolida dinamismul reformei care a fost reinvigorat, Romania ar trebui sa se axeze pe pregatirea temeinica in vederea punerii in aplicare a noilor coduri si ar trebui, de asemenea, sa dispuna revizuirea cuprinzatoare a modului de functionare a sistemului judiciar, pentru a sprijini punerea in aplicare a ajustarilor structurale suplimentare care se impun si a investitiilor necesare pentru a asigura celeritatea, calitatea si consecventa procesului judiciar.”

„Caruta” cu cele patru coduri merge mai departe cu riscul de a da peste cap un intreag mecanism juridic

Cum isi poate inchipui domnul ministru ca, in mai putin de patru luni, schimbarile, atat de ordin legislativ cat si administrativ impuse de noul Cod Civil, pot fi puse in aplicare, in absenta studiilor de impact, a pregatirii anterioare a sistemului judiciar (logistic, material, uman) sau a pregatirii profesionale a magistratilor?

Cum isi poate inchipui domnul ministru ca in vacanta / concediul de doua luni (1 iulie – 1 septembrie) judecatorii vor lectura sau discuta in breasla prevederile noului Cod pentru a fi pregatiti, macar la nivel de informatie, astfel ca de la 1 octombrie sa-l puna in aplicare? Si asta cu atat mai mult cu cat noul Cod inca nu a fost republicat, altfel spus, si daca ar vrea sa citeasca in concediu nu ar avea ce. Or toate intarzierile din instantele romanesti sunt cauzate de faptul ca, pana acum, judecatorii au citit si contemplat in taina asupra noilor coduri?

Codul de la cap se-mpute!

In primavara anului 2009, mai multe organizatii de tip watch-dog au lansat una din cele mai ample campanii din anii ’90 incoace. Campania „Opriti Codurile!” isi propunea informarea opiniei publice asupra deficientelor din proiectele de celor patru coduri aprobate de Guvernul Romaniei si transmise spre adoptare Parlamentului: Civil, Penal, de Procedura Civila si de Procedura Penala.

Timp de cateva luni, ONG-urile au organizat dezbateri, conferinte de presa, au trimis scrisori Presedintelui, Guvernului, dar si membrilor Parlamentului pentru a opri procesul de adoptare a acestora si au insistat pe retrimiterea codurilor la Guvern in vederea discutarii cu toti factorii interesati.

Se atragea atentia, la vremea aceea, ca elaborarea acestor acte normative nu trebuie sa fie un demers pur tehnic, ci trebuie sa reflecte prioritati fundamentale ale societatii romanesti, prioritati ce nu pot fi exprimate si luate in considerare in lipsa unei dezbateri publice autentice.

Din pacate, demersurile organizatiilor s-au lovit de un zid format de membrii Guvernului si de o majoritate parlamentara. Din cauza ca nu au reusit sa readuca Codurile la Guvern, organizatiile, fiecare pe domeniul de interes, au participat la discutiile din Parlament incercand sa introduca, intr-o forma sau alta, propunerile lor.

Prin aceste ultime actiuni, unitare de altfel, Campania „Opriti Codurile!” s-a stins incetul cu incetul, recunoscandu-si cumva neputinta de a lupta cu politicul pe acest subiect.

Totusi, chiar daca Campania nu si-a atins scopul final, acela de a opri introducerea codurilor in Parlament, aceasta si-a facut simtita efectele prin diseminarea de informatii, prin reactiile publice, creand un interes in randul factorilor implicati si pastrand subiectul pe agenda publica.

A urmat un an 2010, tacut pe acest subiect, atat pentru ONG-urile implicate cu patos in proces, cat si pentru Ministerul Justitiei, initiatorul asa-zisei reforme judiciare, si pentru Parlament.

Cele doua institutii – Guvernul, prin Ministerul Justitiei si Parlamentul, au lucrat in taina, pregatind cumva terenul „revolutiei din sistemul juridic”.

Promisiune pre-electorale

Punem degetul pe plagile justitie si rememoram promisiunile facute de Guvern in documentul Programul de guvernare 2009-2012 si sa analizam impreuna cat de mult a respectat capitolul IV Justitie si Anticoruptie:

“Unul din obiectivele fundamentale ale sistemului judiciar ramane adoptarea codurilor de procedura si implementarea celor patru coduri. Pentru implementarea codurilor sunt necesare urmatoarele masuri prealabile:

–      finalizarea dezbaterilor parlamentare pentru aprobarea proiectelor de coduri de procedura civila si penala, asigurand respectarea si echilibrul drepturilor fundamentale in spiritul Conventiei Europene a Drepturilor Omului;

–      elaborarea unei legi (legilor) de punere in aplicare a celor patru coduri;

–      elaborarea unor studii de impact ale aplicarii codurilor, pe baza carora sa se poata evalua daca este oportuna implementarea lor simultana sau etapizata, mai intâi codurile penal si procedura penala, apoi civil si procedura civila;

–      evaluarea capacitatilor logistice ale sistemului judiciar pentru implementarea codurilor;

–      imbunatatirea bazei logistice a sistemului judiciar si a resurselor umane.”

Prin urmare, cum poti implementa Codul Civil atata timp cat studiile de impact nu sunt finalizate, cat nu a fost facuta o evaluare a capacitatilor logistice ale sistemului juridic, cat nu a fost format personalul din sistem?

Si, pana la urma, care este graba in intrarea in vigoare a acestor patru coduri? Raportul MCV nu pune presiune pe Romania, chiar indeamna la o planificare in pasi mici si structurata, angajatii din sistemul judiciar nu se grabesc, propunand si ei o perioada tampon de cel putin 1 an calendaristic, partidele de opozitie nu sunt interesate de subiect, iar cetatenii – beneficiarii directi, din cauza lipsei de informatii, nu cunosc masurile Ministerului de Justitie.

Singurele evenimente importante ce vor avea loc in Romania incepand cu anul 2012 sunt alegerile locale, parlamentare  si prezidentiale.

Cat priveste campania „Opriti Codurile!”, consideram ca, in aceste momente, organizatiile membre ale Coalitiei din 2009 ar trebui sa lucreze, impreuna, nu pentru a stopa codurile (caci ar fi inutil), ci pentru a cere amanarea intrarii intempestive in vigoare a acestora, astfel incat sa existe suficient timp ca structurile din sistemul juridic sa se recalibreze si reformeze.

In concluzie, 2011 se pare ca va reprezenta un nou inceput pentru justitia din Romania. Sau poate este doar o pregatire pentru anul 2012. Si nu ne mai gandim la alegeri, ci la sfarsitul lumii.

Cititi si pozitia lui Adrian Neacsu –membru CSM, postata pe site-ul contributors.ro (http://www.contributors.ro/administratie/despre-data-intrarii-in-vigoare-a-noilor-coduri/)

Cum a respins CNI o propunere utila a organizatiilor neguvernamentale?


Autor: Radu Nicolae, Centrul de Resurse Juridice

Un val de propuneri si planuri ambitioase au aparut imediat dupa ce Senatul Romaniei a stabilit noua componenta a Consiliului National de Integritate (CNI) si dupa ce Consiliul si-a ales presedintele. Noul presedinte al CNI, doamna Cynthia Carmen CURT a propus adoptarea de catre CNI a unei strategii care sa ghideze, In mod profesionist, activitatea Consiliului.

Aceasta propunere a fost votata in unanimitate de membri CNI In sedinta din 08 noiembrie 2010 si s-a constituit un grup tehnic de lucru. La sedinta din 22 noiembrie s-a discutat pe marginea unui plan ambitios de strategie: analiza diagnostic (SWOT), plan de actiune atasat strategiei etc. Din pacate grupul tehnic de lucru s-a dovedit nefunctional.

In sedinta CNI din 14 decembrie 2010 discutia a fost amanata pana pe 18 ianuarie 2011. In aceasta perioada, CNI nu a facut public niciun proiect de strategie. Nici reprezentantul societatii civile In CNI nu a primit vreo varianta a documentului. Propunerea nu a fost supusa dezbaterii publice. Cu toate acestea, in sedinta CNI din 18 ianuarie 2011 a fost Inaintata o propunere de „Document strategic privind activitatea Consiliului National de Integritate (CNI)”. In urma unor discutii sumare, Documentul a fost votat in unanimitate de membrii CNI.

CRJ, reprezentantul organizatiilor societatii civile in CNI si alte cinci ONG-uri au considerat ca procesul de adoptare a acestui document nu a respectat cele mai bune practici de transparenta decizionala si consultare. Aceasta deficienta de consultare a avut consecinte vizibile in calitatea Documentului: stabilirea unei viziuni si misiuni limitate a CNI, elaborarea deficitara a obiectivelor si prioritatilor, neconcordante legale etc.

In data de 24.01.2011, sase ONG-uri au semnalat toate aceste deficiente printr-o scrisoare deschisa adresata CNI si au solicitat revizuirea viziunii, misiunii si a obiectivelor prin lansarea unei dezbateri publice asupra modificarilor, in concordanta cu principiul transparentei.

In sedinta CNI din data de 01.02.2011 s-a discutat pe marginea solicitarii ONG-urilor. Membrii CNI au criticat tonul imperativ al scrisorii ONG-urilor dar l-au mandatat pe reprezentantul organizatiilor societatii civile in C.N.I, domnul Codru Vrabie, sa elaboreze impreuna cu ONG-urile un set de propuneri de modificare a Documentului strategic, pana la sedinta C.N.I. din luna martie 2011. CRJ si reprezentantul societatii civile in CNI au lansat o invitatie larga ONG-urilor de a participa la procesul de imbunatatire a Documentului strategic al CNI.

Au avut loc mai multe Intalniri si consultari intre ONG-urile care au raspuns invitatiei (ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei, Asociatia Nationala a Birourilor de Consiliere pentru Cetateni, Asociatia Pro Democratia, Centrul de Asistenta pentru Organizatii Neguvernamentale, Transparency International Romania). In final, propunerile organizatiilor societatii civile au fost transmise CNI In data de 18.02.2011, insa acestea nu au fost inscrise pe ordinea de zi a CNI, cu toate insistentele reprezentantului societatii civile.

Astfel, CNI nu a dezbatut in sedinta din 03.03.2011 propunerile primite. Dupa aceasta sedinta, la insistentele reprezentantului organizatiilor societatii civile in CNI, propunerile ONG-urilor, desi nu au fost nici acum Inscrise pe ordinea de zi, au fost discutate la sedinta CNI din data de 07 aprilie 2011. Din considerente formale (sunt prea multe modificari, strategia este deja tradusa In limba engleza, modificarile tin prea mult cont de lege etc), propunerile ONG-urilor au fost respinse.

Problema, in esenta, nu este aceea ca au fost respinse, ci ca acest lucru s-a Intamplat fara o dezbatere. ONG-urile propuneau o agenda prea ambitioasa si stabileau pentru CNI un rol mai important decat rolul pe care si-l asuma acum membri CNI. Acesta este paralizat de sase luni de incapacitatea de a demara procedurile legale In vederea alegerii vicepresedintelui ANI. CNI este paralizat de incapacitatea de a isi asuma un punct de vedere in privinta acuzatiilor de incalcare a independentei operationale a ANI, desi CNI si-a asumat in trecut asemenea pozitii in cazul Alice Draghici si a stabilit acest gen de actiuni ca prioritare in Documentul strategic ramas acum definitiv.

CNI este paralizat de sase luni de incapacitatea de a lua pozitie fata de managementul defectuos al ANI, constatat definitiv si irevocabil de Curtea de Conturi, si fata de preluarea de facto a exercitarii conducerii Agentiei de catre alte persoane decat cele numite de Senatul Romaniei. CNI este paralizat de incapacitatea de a analiza critic strategia ANI. CNI este paralizat de incapacitatea de a reactiona atunci cand recomandarile pe care le emite sunt ignorate. si lista poate continua.

Pe cand si la noi sistemul “Open Data” sau cum putem imbunatati liberul acces la informatii


Nu cred ca-n Romania o sa se aplice sistemul de „Open Data” prea curand.

De ce? un prim motiv ar fi ca NU EXISTA nicio disponibilitate in acest sens, o initiativa guvernamentala, etc. (pe acest subiect sunt in asentimentul colegului Bogdan Manolea de la organizatia APTI – Asociatia pentru Tehnologie si Internet). Alte cateva motive veti gasi in textul de mai jos.

Exista initiative si demersuri in tarile Anglo-Saxone, in Statele Unite, in unele tari nordice precum Estonia, Norvegia, Finlanda etc. Aici s-au initiat si au pornit mai multe miscari generale in directia deschiderii accesului la date prin proiecte gen data.gov. De curand, Franta a intrat si ea, treptat, in special prin initiative cetatenesti si comunitare.

In Romania, pentru ca Guvernul, sau mai bine zis Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale (cat de pompos suna denumirea ministerului), NU si-a propus, nu s-a gandit, nu s-a informat (nu stiu cum sa mai zic 🙂 ) sa aiba o politica nationala deschisa si unitara de informatizare, compatibilitate si conectivitate intre sistemele informatice cu date (publice) ale institutiilor.

Cu siguranta, din lipsa de interes pe acest domeniu, MCSI-ul nu este inca constient ca multe din activitatile cetatenesti, neguvernamentale sau ale unor institutii de cercetare nu se pot realiza / nu pot fi realizabile fara posibilitatea accederii, reutilizarii si redifuzarii datelor publice in formate accesibile acestora.

Sau poate ca Ministerul mai asteapta sa treaca 10-15 ani ca sa hotarasca in a demara ceva.  Suntem o democratie tanara care nu-si poate propune sa creasca rapid ca sa ajunga statele europene din urma, ci una care face pasi treptati, mici, ca nu cumva sa ne epuizam prin munca si prin idei inovative.

Si un NU pentru proiectul E-Romania* – pe cat de scump ne-a costat sau ne costa pe noi cetatenii (contribuabilii), proiect care nu asigura o politica unitara si care sa functioneaze dupa principiile “Open Data”; dar nu portalul E-Romania este subiectul acestei postari.

Ideea acestui articol este urmare a demersului recent al Guvernului Canadian. Constient ca a ramas in urma unor tari precum cele de mai sus, in ceea ce privesteste transparenta si utilizarea datelor, in principal, guvernamentale, Guvernul canadian a lansat saptamana trecuta portalul de date deschise (open data) –  www.data.gc.ca

Scopul demersului lor este ca o cantitate mare de date (informatii) sa fie deschise (accesate) printr-o singura fereastra. Prin acest portal, dezvoltatorii de aplicatii pot reutiliza datele guvernamentale in scopuri comerciale, in cercetare, etc. astfel incat toti cetatenii canadieni sa beneficieze de avantajele portalului.

„Vrem sa continuam sa facem din Canada una dintre cele mai bune locuri pentru a face afaceri [..] prin asigurarea antreprenorilor canadieni, a  cercetatorilor, a cadrelor universitare si a organizatiilor voluntare ca au acces la datele guvernamentale, in formate utile, pentru incurajarea inovatiei, crearea de locuri de munca si servicii comunitare pentru canadieni”, a fost mesajul ministrului canadian, Stockwell Day.

Pentru inceput, portalul canadian va pune la dispozitie mai mult de 260.000 de seturi de date din urmatoarele categorii: agricultura si produse agro-alimentare; cetatenie; imigrare, mediu, finante; pescuit; biblioteca si arhivele Canadei; resursele naturale ale Canadei, date statistice, transport si date ale Trezoreriei.

Cum portalul este de-abia in faza pilot, guvernul canadian promite ca, timp de 12 luni, va continua sa creasca numarul de seturi de date disponibile pentru utilizatori.

„Open data” made in Romania

Reintorcandu-ma la situatia din Romania  va propun un caz relativ usor de inteles pentru cei care nu-si pot imagina un sistem de „open data”:

Sa luam de exemplu Portalul declaratiilor de avere si interese al Agentiei Nationale de Integritate (ANI). O initiativa laudabila a unei institutii care se ocupa de controlul averilor, conflictelor de interese si incompatibilitatilor. Acest portal contine informatii publice, circa 1.600.000 de declaratii de avere si interese (octombrie 2010) completate de diferite categorii de functionari publici.  Informatiile sunt documente hard-copy, scanate si postate in format electronic (.pdf) intr-o baza de date. Portalul ofera optiunea de cautare a unei anumite persoane in functie de 10 criterii (campuri) de cautare.

Diferenta dintre sistemul electronic implementat de catre ANI si un sistem bazat pe conceptul „open data” consta in imposibilitatea primului de a oferi utilizatorului informatiile intr-un format accesibil (Excel sau/si SPSS – de exemplu) si facil (fara a downloada miile de copii de documente in propriul calculator)  pentru a putea fi reutilizate si redistribuite in vederea intocmirii unor analize, statistici sau studii.

Desi respecta principiul transparentei, sistemul ANI presupune o mai mare incarcare din punct de vedere al resurselor umane, de timp si logistica pentru persoanele implicate in domeniul cercetarii. In consecinta, poate impiedica sau amana realizarea unor analize pertinente de catre cei de la ANI sau a unor actori implicati in actiuni de buna guvernare. Totodata, un astfel de sistem aduce pierderi de timp si resurse umane si conducerii ANI.

Acest exemplu este unul punctual, la nivelul unei singure institutii in timp ce sistemul „open data” este un concept care trebuie implementat la nivel macro (vezi mai sus cazul Canadei), la nivelul intregii administratiei publice.

Momentan, asistam in Romania la dezvoltarea de sisteme micro, necorelate intre diferitele institutii care le gestioneaza pe bani frumosi.

Un puzzle incomplet si ineficient.

Ce inseamna open data„:

Open Knowledge Foundation, organizatie cu sediul in Anglia, a stabilit un set de principii pentru definirea „deschiderii” in cunoastere pentru orice fel de continut sau date (informatii) de la sonete la statistici. Definitia poate fi rezumata in afirmatia – o parte dintr-un continut ori date (informatie) este „deschis” daca cineva este liber sa o utilizeze, sa o refoloseasca sau sa o redistribuie .

The Open Data Software Definition (OSSD) defineste „deschiderea” in relatie cu serviciile online (software) – un serviciu este „deschis” in cazul in care codul / sursa –  este liber / Free (mai exact este serviciu de tipul Open Source Software) si nu are restrictii legate de viata privata (date cu caracter personal) si confidentialitate.

* portalul E-Romania reprezinta o structura web ierarhizata cuprinzand paginile de internet ale unor institutii de la nivel central si local din Romania. Legat de costurile proiectului va indemn sa cititi articolul – Afacerea secolului in industria IT: Pret umflat de 500 de ori pentru portalul e-Romania. Investitia s-ar amortiza in 300 de ani (www.dailybusiness.ro)

Autor: Paul Chioveanu

Cum au reactionat autoritatile romane la monitorizarea Comisiei Europene pe justitie


Scurta analiza a raportului MCV

I.   Rezumatul raportului

II.  Pozitia ministrului Justitiei, Catalin Predoiu

III. Istoricul MCV, conform Comisiei Europene

IV. Analiza de presa (Cronica Romana)

V.   Text integral MCV – varianta pdf pentru descarcare – limba romana

I. Rezumatul raportului:

Romania a inregistrat unele progrese in ceea ce priveste lupta anticoruptie, insa este nevoie in continuare de masuri sustinute de reforma a sistemul si de consolidare a politicilor in acest domeniu, in paralel cu eliminarea intarzierilor din procesele de mare coruptie. Acestea sunt o parte din recomandarile cuprinse in raportul intermediar de monitorizare pe justitie – mecanismul de cooperare si verificare (MCV), dat publicitatii vineri, 18 februarie 2011, de Comisia Europeana catre Parlamentul European si Consiliu. Acesta include exclusiv evolutiile din ultimele sase luni si se axeaza pe masurile care au fost finalizate sau sunt intr-o faza avansata in aceasta perioada.

Conform documentului oficial, „pentru a consolida dinamismul reformei care a fost reinvigorat, Romania ar trebui sa se axeze pe pregatirea temeinica in vederea punerii in aplicare a noilor coduri si ar trebui, de asemenea, sa dispuna revizuirea cuprinzatoare a modului de functionare a sistemului judiciar, pentru a sprijini punerea in aplicare a ajustarilor structurale suplimentare care se impun si a investitiilor necesare pentru a asigura celeritatea, calitatea si consecventa procesului judiciar.”

De asemenea, pana la urmatoarea evaluare a Comisiei, din vara anului 2011, Romania ar trebui sa se axeze in special pe lansarea unei revizuiri independente a sistemului judiciar, pe reforma sistemului disciplinar pentru magistrati, pe masurile de imbunatatire a celeritatii proceselor care au ca obiect cazuri de coruptie la nivel inalt si pe consolidarea politicii anticoruptie generale.

Principalele evolutii:

  • Comisia a trecut in revista evolutia alegerilor pentru Consiliul Superior al Magistraturii si a subliniat ca „decizia Curtii Constitutionale din ianuarie de a a invalida alegerile in cazul unora dintre membri creeaza posibilitatea de a asigura credibilitatea noului Consiliu. Va fi important sa se asigure functionarea intre timp a Consiliului, pana la organizarea de noi alegeri pentru pozitiile invalidate.”
  • Pregatirea pentru intrarea in vigoare a celor patru noi coduri este considerata de Comisie drept principala provocare a Romaniei in lunile urmatoare in ceea ce priveste reforma judiciara, „date fiind deficientele existente in ceea ce priveste capacitatea si consecventa procesului judiciar.”
  • Activitatea din ultimele sase luni a Directiei Nationale Anticoruptie a fost apreciata de Comisie. Aceasta considera ca „DNA a continuat sa obtina rezultate bune in ceea ce priveste investigarea cazurilor de coruptie la nivel inalt, trimitand in instanta un numar semnificativ de persoane, inclusiv un membru al Parlamentului European, trei fosti ministri, doi fosti secretari de stat si cativa magistrati”.

  • La polul opus, facand referire la cazurile Ridzi si Pasat, Comisia aminteste de votul negativ dat de Parlament pentru perchezitia unui calculator personal, intr-o ancheta in curs privind o suspiciune de comitere a unor acte de coruptie de catre un fost ministru, si respingerea solicitarii de deschidere a unei anchete la adresa acestuia, precum si faptul ca nu a aprobat solicitarea parchetului de arestare preventiva a unui alt membru al Parlamentului.

  • In ceea ce priveste tratamentul cazurilor de coruptie la nivel inalt, Comisia aplauda faptul ca Romania a eliminat o cauza importanta a intarzierilor in aceste procese, prin adoptarea de modificari la Legea Curtii Constitutionale. „Prin aceste modificari, care dau curs recomandarilor Comisiei, se elimina suspendarea proceselor in cazurile in care se invoca exceptii de neconstitutionalitate. Au fost deja constatate primele efecte pozitive in anumite cauze. Dispozitiile Legii micii reforme in justitie sunt menite, de asemenea, sa contribuie in acest sens, in special prin simplificarea procedurilor judiciare, prin eliminarea suspendarii proceselor penale atunci cand se invoca exceptii de ilegalitate si prin reducerea volumului de munca al Inaltei Curti.” In plus, Comisia reitereaza recomandarea sa se realizeze o analiza cuprinzatoare a intarzierilor specifice a cauzelor de coruptie la nivel inalt, asa cum recomandase anterior.
  • Coruptia din sistemul vamal si operatiunile anticoruptie de mare amploare in randul politistilor de frontiera si al vamesilor au fost mentionate succint in raportul MCV. „Este foarte important sa se furnizeze resursele umane pentru a ocupa posturile vacante in perioada in care se desfasoara procedurile judiciare corespunzatoare care urmeaza acestor arestari”, este recomandarea Comisiei.

Alte mentiuni:

  • Romania a adoptat Legea micii reforme in justitie, in vederea imbunatatirii celeritatii procedurilor judiciare si pentru realiza progrese in ceea ce priveste punerea in aplicare a unora dintre reformele prevazute prin noile coduri.
  • In contextul deficitelor de capacitate ale sistemului judiciar, Romania a finalizat o propunere de inchidere a douazeci si patru de instante si a parchetelor aferente, care fie nu erau operationale, fie aveau un volum de lucru insuficient. Totusi, capacitatea Institutului National al Magistraturii nu a fost inca sporita in conformitate cu cerintele in materie de resurse ale magistraturii, iar bugetul acestuia pe 2011 a fost redus. In plus, propunerile de transferare a anumitor sarcini administrative de la judecatori la personalul auxiliar si de a introduce manageri de instanta sunt inca in curs.
  • Au avut loc discutii preliminare pentru revizuirea functionarii sistemului judiciar, la recomandarea Comisiei, insa aceasta nu a fost inca lansata. „Efectuarea unei evaluari independente a modului de functionare a sistemului judiciar ar contribui la identificarea masurilor necesare pentru a consolida eficienta sistemului.”
  • In ceea ce priveste raspunsul Romaniei la recomandarile referitoare la reforma sistemului disciplinar al magistraturii, Comisia a subliniat ca este nevoie de legislatie pentru implementarea propunerilor Consiliului Superior al Magistraturii de clasificare a gravitatii abaterilor disciplinare.
  • Comisia continua sa faca presiuni pentru ca Romania sa faca eforturi ca „intreaga jurisprudenta a instantelor este publicata intr-o baza de date usor de utilizat si in care cautarile se efectueaza cu usurinta.”
  • Cresterea numarului hotararilor judecatoresti de condamnare, precum si a sentintelor de condamnare la pedepse cu inchisoarea este considerata de Comisie drept o posibila tendinta „de a se pronunta sentinte mai disuasive, in cazul in care aceasta tendinta se confirma pe o perioada mai mare”.
  • Comisia apreciaza propunerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a monitoriza jurisprudenta in cauzele de coruptie la nivel inalt, care denota o implicare mai activa a Curtii in promovarea unificarii jurisprudentei in acest domeniu. Totusi, mentioneaza ca aceasta nu a dat pana in prezent curs unei initiative a unor judecatori de la Curtea de Apel din Bucuresti, care au publicat orientari detaliate privind stabilirea sentintelor, inclusiv pentru cauzele de coruptie.
  • Adoptarea unei legi revizuite privind Agentia Nationala de Integritate (ANI) este vazuta de Comisie drept un raspund prompt al Romaniei fata de principalele preocupari ale Comisie, „in special prin reinstituirea posibilitatii confiscarii averilor nejustificate”. Pe de alta parte, reducerea semnificativa a bugetului ANI pe 2011, in contextul constrangerilor bugetare generale, „ar constitui un obstacol in ceea ce priveste transparenta averilor si eficacitatea verificarilor efectuate de ANI, care se bazeaza partial pe semnalele provenite de la public”, se arata in document.
  • Numarul de anchete si de puneri sub acuzare pentru acte de coruptie minore si de importanta medie la nivel local, rezultate din cooperarea cu Directia Generala Anticoruptie (DGA) a Ministerului Administratiei si Internelor, a continuat sa creasca de la ultimul raport al Comisiei.
  • Tot ca urmare a recomandarii Comisiei, Romania a lansat o evaluare independenta a strategiei nationale anticoruptie a Romaniei. „O evaluare interna a rezultatelor intermediare ale strategiei, efectuata anterior, a confirmat o alta recomandare a Comisiei, cu privire la necesitatea consolidarii politicii anticoruptie generale prin coordonare la nivel inalt. Pana acum, nu s-au intreprins actiuni concrete in aceasta privinta.”
  • Un ultim punct al evalurii Comisiei vizeaza amendamente la legislatia privind achizitiile publice, de asemenea ca raspuns la recomandarile Comisiei in acest domeniu, cu accent pe detalierea conceptului de conflict de interese, dar si modificarile menite sa simplifice sistemul de contestatii administrativ-jurisdictionale, sunt menite sa accelereze procedura de achizitii publice.

II. Pozitia ministrului Justitiei, Catalin Predoiu:

–       text integral –

Comisia Europeana a publicat astazi raportul intermediar tehnic de progrese in cadrul MCV in domeniul Justitiei si ma bucur sa pot afirma, dupa analiza temeinica a continutului raportului, faptul ca suntem in prezenta unui raport pozitiv, poate cel mai bun raport tehnic obtinut de la instituirea MCV, ceea ce, in opinia mea, trebuie sa ne indemne sa il privim cu calm si luciditate. Sa nu avem impresia ca lucrurile sunt in intregime rezolvate. Trebuie sa privim raportul in primul rand ca un semnal de apreciere si de incurajare a institutiilor si autoritatilor statului pentru a lucra impreuna pentru Justitie.

Principala concluzie politica a raportului este in sensul ca Romania a demonstrat vointa politica necesara continuarii reformelor si si-a recapatat impulsul pentru adancirea acestor reforme. Aceasta vointa politica s-a materializat in primul rand prin adoptarea legilor Micii Reforme si a ANI cu o larga majoritate in Parlament, incluzand voturi din toate partidele politice parlamentare.

Regasim in acest raport aceleasi aprecieri pozitive la adresa DNA, a institutiilor anticoruptie in general, rezultat in primul rand al activitatii procurorilor si politistilor din aceste institutii si in subsidiar al stabilitatii institutionale si legislative in domeniul combaterii coruptiei.

In ansamblu, din raport rezulta implicit alegerea care se afla in fata clasei politice din Romania, intre modernitatea europeana si trecutul post comunist, intre Justitie si injustitie, intre integritate si coruptie.

Ministerul Justitiei are un bilant pozitiv in acest raport, cu 9 recomandari pozitive, 9 notari pozitive din care 4 in comun cu Parlamentul. Un element de noutate deosebita in raport priveste hotararile instantelor in dosarele de mare coruptie in sensul ca numarul mai mare de sentinte de condamnare in aceste dosare indica o tendinta a instantelor de a pronunta sentinte descurajatoare. Eforturile autoritatilor romane sunt recunoscute si apreciate. Vorbim aici de toate autoritatile cu atributii in domeniul Justitiei.

Din punct de vedere al analizei tehnice a raportului, ca elemente de progres mentionate, as exemplifica urmatoarele: adoptarea celor 2 Legi precitate, amendamentele la Legea Curtii Constitutionale, aprobarea de catre Guvern a proiectului de lege privind desfiintarea unor instante fara activitate sau cu volum redus de activitate, demararea si avansarea lucrarilor in ceea ce priveste legile de punere in aplicare a Codurilor, studiul de impact privind Codurile, reoperationalizarea ANI dupa adoptarea noului cadru normativ, activitatea DNA, initiativa ICCJ de a monitoriza jurisprudenta in cazurile de mare coruptie, lansarea evaluarii independente a ultimelor doua strategii anticoruptie, rezultatele obtinute in lupta coruptiei mici si a celei la nivel local.

Raportul contine si cateva notari critice cu privire la care trebuie sa reflectam si sa luam masurile care se impun in perioada urmatoare pana la raportul din vara si anume deciziile Parlamentului cu privire la unele cereri are procurorilor in dosarele de mare coruptie, faptul ca nu a fost lansat inca un studiu independent privind sistemul judiciar si eficienta acestuia, precum si limitarea bugetului unor institutii precum ANI.

Raportul indica si o serie de directii de actiune in perioada urmatoare in viziunea Comisiei si anume lansarea unui studiu independent privind sistemul judiciar, pregatirea punerii in aplicare a Codurilor, luarea unor masuri privind realocarea resurselor in cadrul sistemului judiciar, e vorba in primul rand de resursele umane. Si aici se vizeaza, bineinteles, instantele fara activitate sau cu volum redus de activitate. Reformarea sistemului disciplinar al magistratilor, finalizarea cadrului normativ pentru transferul unor atributii administrative de la judecatori catre personalul auxiliar si crearea managerului de instanta, continuarea ritmului anchetelor si al hotararilor judecatoresti in lupta anticoruptie, consolidarea politicilor anticoruptie.

In incheierea acestei declaratii as vrea sa subliniez ca vom ramane dedicati acestui program, atat din perspectiva agendei ministerului, cat si din perspectiva cooperarii interinstitutionale, cheia succesului acestui program. Este important sa mentinem tendintele pozitive, iar pentru aceasta sprijinul politic este crucial. De aceea mizam pe efortul conjugat al politicienilor indiferent de apartenenta politica… implementarea unor masuri fara de care reforma in justitie nu va putea fi desavarsita.

As vrea sa multumesc expertilor si Comisiei pentru profesionalismul si obiectivitatea de care au dat dovada atat in misiunile de evaluare, cat si in redactarea acestui raport. Si doresc, de asemenea, sa asigur de parteneriatul ministerului in ceea ce priveste continuarea programului MCV.

III. Istoricul MCV, conform Comisiei Europene

Redam mai jos un istoric al instrumentului MCV realizat de reprezentanta CE in Romania. Textul poate fi gasit integral pe pagina ec.europa.eu

In cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare(MCV), Comisia si-a asumat obligatia de a sprijini Romania in vederea remedierii deficientelor din domeniul reformei justitiei si luptei impotriva coruptiei si, de asemenea, de a verifica periodic progresele inregistrate in raport cu patru obiective de referinta stabilite in acest scop.

De ce raporteaza Comisia cu privire la progresele din domeniul reformei judiciare si al luptei impotriva coruptiei in Romania?

La data aderarii Romaniei, 1 ianuarie 2007, persistau unele deficiente in domeniul reformei judiciare si al luptei impotriva coruptiei, care ar putea obstructiona punerea in aplicare eficienta a legislatiei, politicilor si programelor Uniunii Europene si sa-i impiedice pe cetatenii Romaniei sa beneficieze pe deplin de drepturile lor in calitate de cetateni ai Uniunii Europene. Prin urmare, in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare[1] (MCV), Comisia si-a asumat obligatia de a sprijini Romania in vederea remedierii acestor deficiente si, de asemenea, de a verifica periodic progresele inregistrate in raport cu patru obiective de referinta stabilite in acest scop. Aceste obiective de referinta sunt interconectate si trebuie sa fie avute in vedere impreuna, ca parte a unei ample reforme a sistemului judiciar si luptei impotriva coruptiei, pentru care este necesar un angajament politic pe termen lung.

[1]    Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare si verificare a progresului realizat de Romania in vederea atingerii anumitor obiective de referinta specifice in domeniul reformei sistemului judiciar si al luptei impotriva coruptiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 56).

Cum raporteaza Comisia cu privire la progresele inregistrate de Romania?

Rapoartele Comisiei in cadrul MCV sunt publicate de doua ori pe an. Ele se bazeaza pe contributii din partea autoritatilor romane, serviciilor Comisiei, expertilor din statele membre si societatii civile.

Cu toate ca Romania a facut progrese importante in adoptarea Codurilor de Procedura Civila si Penala, ultimul raport, publicat la data de 20 iulie 2010, a evidentiat deficiente semnificative in eforturile depuse de Romania pentru realizarea de progrese in cadrul MCV. In general, raportul sublinia ca Romania nu a facut dovada unui angajament politic suficient in domeniul reformei. In plus, in cateva randuri, conducerea sistemului judiciar a parut ca nu doreste sa coopereze si sa isi asume aceasta responsabilitate, in beneficiul procesului de reforma. Raportul a recomandat Romaniei sa corecteze urgent aceste deficiente, astfel incat sa se imprime un nou impuls procesului de reforma.

Inainte de urmatoarea evaluare anuala a progreselor inregistrate, pe care Comisia o va prezenta in vara acestui an, prezentul raport contine o actualizare tehnica a evolutiilor semnificative inregistrate incepand din iulie 2010. Raportul se axeaza pe raspunsul Romaniei la recomandarile Comisiei incluse in ultimul raport; raportul nu contine o evaluare completa a progreselor realizate.

IV. Analiza de presa (Cronica Romana)

Redam o parte din articolul „Raportul pe Justitie al CE, vazut in functie de interesele de partid” al colegilor de la ziarul Cronica Romana de azi 21 februarie 2011

Raportul intermediar privind justitia din Romania, adoptat si prezentat vineri de Comisia Europeana (CE), a fost comentat de politicienii de la Bucuresti, cei de la putere afirmand ca documentul arata progresele de etapa facute de tara noastra in procesul de reformare a justitiei si lupta impotriva coruptiei, iar cei din opozitie sustinand ca multe dintre criticile CE au drept cauza principalul partid din arcul guvernamental.

Administratia Prezidentiala a aratat ca raportul este pozitiv, dar obliga la continuarea eforturilor intr-un ritm sustinut. De altfel, purtatorul de cuvant al sefului statului, Valeriu Turcan, a precizat ca presedintele Traian Basescu va sustine, astazi, o declaratie de presa referitoare la raportul Comisiei Europene, in cadrul careia, inevitabil, va evidentia efortul Puterii, dar si duplicitatea Opozitiei.

Presedintele Comisiei juridice a Camerei Deputatilor, democrat-liberalul Daniel Buda, a aratat ca raportul CE surprinde in mod corect si obiectiv realitatile din Justitia din Romania, atat cu plusurile, cat si cu minusurile pe care le-a inregistrat. El a evidentiat ca printre plusuri CE mentioneaza adoptarea noilor coduri penal si civil si necesitatea ca Parlamentul sa se preocupe in continuare de implementarea lor, deputatul anuntand ca legile de aplicare a codurilor vor intra in dezbatere saptamana viitoare.

Pozitia exprimata de presedintele PSD, Victor Ponta, a fost una critica in contextul in care a precizat ca i se pare superficial raportul intocmit de CE in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare, deoarece ar avea in vedere numai anumite aspecte. “Sigur ca e important in MCV sa vezi ce se intampla cu DNA sau cu CSM, dar eu, care traiesc in Romania si care stiu ca 4 milioane de romani sunt angrenati intr-un proces, cu o durata medie de peste doi ani, care duce la 3 grade de jurisdictie – castigi la judecatorie, pierzi la tribunal, iar castigi la Curtea de Apel, te trimit inapoi…”, a spus Ponta.

Un raport politicos, care nu aduce noutati – a catalogat deputatul liberal Alina Gorghiu raportul de tara pe justitie, elaborat de Comisia Europeana. “Lucrurile din raport sunt cele pe care le constatam si noi de o gramada de vreme – faptul ca justitia in Romania nu merge exact cum ar trebui sa mearga, ca in continuare avem problema majora (…) privitoare la solutionarea dosarelor de mare coruptie si, din pacate, dosarele date ca exemplu in acest raport sunt cele cu care ne-am confruntat in Parlament, fie ca vorbim de cazul Ridzi sau ca vorbim de cazul Pasat, doua dosare asupra carora opozitia de fiecare data a atras atentia”, a declarat Alina Gorghiu.

Critici catre PDL in ce priveste raportul comisiei au venit si din partea PC. Liderul conservatorilor, Daniel Constantin, a afirmat ca Partidul Democrat Liberal trebuie sa-si asume toate criticile pe care Comisia Europeana le aduce Parlamentului Romaniei in raportul prezentat.

Parlamentul mai are pasi de facut in ceea ce priveste imunitatea unor parlamentari, a sustinut si liderul grupului UDMR din Camera Deputatilor, Mate Andras Levente, in contextul prezentarii de catre CE a raportului intermediar privind justitia din Romania.

V.  Text integral MCV – varianta pdf pentru descarcare – limba romana

Autori: Madalina Prundea, Paul Chioveanu

ANI fata-n fata cu sindicatele


Se iau urmatorul paragraf:

„Principiile dupa care se desfasoara activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidentialitatea, impartialitatea, independenta operationala, celeritatea, buna administrare, dreptul la aparare, precum si prezumtia dobandirii licite a averii”

(articolul 8 aliniatul 3 din Legea nr. 176 din 1 septembrie 2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea legii nr. 144 / 2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate).

si urmatoarele articole din presa centrala:

„Agentia Nationala de Integritate (ANI) a demarat o investigatie privind averile unor importanti lideri sindicali din Romania. Peste 10 lideri sindicali sunt vizati de ANI. Vedeti mai jos cine sunt acestia, ce averi au si cum le justifica” – ziarul Gandul 16 februarie

Din start, trebuie sa mentionam ca nu suntem impotriva demersului ANI, actiunea acestora este laudabila, dar:

Intrebarea fireasca dupa citirea textelor din cele doua casete de mai sus este daca prin declaratiile mai mult sau mai putin publice facute de Agentia Nationala de Integritate cu privire la declansarea unor investigatii / evaluari ale averilor unor persoane publice (lideri de sindicat in cazul de mai sus) aceasta a savarsit un abuz de putere sau nu?  Sau mai exact, isi incalca principiile dupa care aceasta institutie ar trebui sa functioneze?

Intrebarea vine si in contextul in care o alta institutie cu rol in combaterea coruptie – Directia Nationala Anticoruptie, prin purtatoarea de cuvant a acesteia – Livia Saplacan -, a declarat astazi la Agerpres ca “practica de comunicare a DNA in cazul sesizarilor sau denunturilor este de a nu da informatii care s-ar putea sa stea la baza unor eventuale dosare penale”.

Atunci, ne intrebam, practica ANI este ca in cazul unor nume publice sa faca cunoscute, aprioric, pe surse (conform ziarului Evenimentul Zilei) sau nu, date cu privire la evaluarea averilor anumitor persoane chiar intr-un moment in care un megascandal de coruptie tine prima pagina a ziarelor?

Dar sa vadem cine castiga si cine pierde din raspandirea de informatii? Noi avem cateva variante posibile de raspuns:

Cine castiga?

  • ANI – in imagine pozitiva cu riscul incalcarii propriilor principii;
  • niste demnitari sau politicieni platesc unele polite liderilor de sindicat, ceea ce poate fi considerat un castig avand in vedere ca se prabusesc in sondaje si ca urmeaza un an electoral;
  • Romania si ANI castiga in imagine in ochii Europei pe campul luptei anticoruptiei.
  • partidele sau guvernul, care incearca sa-si spele imaginea folosind o institutie, care ar trebui sa fie neutra, pe post de batalion infanterie in lupta cu dusmanii (sa nu uitam grevele din 2010, dar si din alte vremuri);

Cine pierde?

  • ANI, care devine suspecta ca ar putea duce o lupta murdara in acest razboi;
  • Cetateanul. Ramane  confuz si, de ce nu, frustrat, asistand la o lupta falsa si murdara;
  • Si principalul pierzator MISCAREA SINDICALA.

Ne oprim aici, lasandu-va pe dumneavoastra sa incercati variante de raspuns despre cine castiga si cine pierde.