Şase obstacole în calea fondurilor europene în 2009


sursa: capital.ro

Publicat: 11 Februarie 2009 

Cei 20.000 de birocraţi din in stituţiile a căror menire este absorbţia banilor europeni au cheltuit un miliard de euro de la buget. Nu la fel de eficienţi au fost în atragerea fondurilor alocate de Bruxelles.

Numărul funcţionarilor publici spe cializaţi în absorbţia banilor puşi la dispoziţie de Bruxelles este egal cu populaţia unui oraş precum Carei, Câmpulung Moldovenesc sau Urziceni. Ei beneficiază de lefuri de bază peste salariul mediu pe economie, la care se adaugă, potrivit legii, un spor de 75%. Recompensa lor financiară nu este, însă, deloc în concordanţă cu eficienţa activităţii desfăşurate. Astfel, în 2007 şi 2008, fondurile postaderare contractate de România au atins 1,25 de miliarde de euro. Atenţie, însă, această finanţare este, deocamdată, obţinută doar pe hârtie, cea mai mare parte a banilor urmând să ajungă la beneficiari după 2009. Ca de obicei, performanţele noas tre în domeniu sunt mult sub cele obţinute, în perioada 2004-2006, de ţări precum Slovenia, Ungaria, Cehia sau Polonia.

În ciuda acestor premise negative, cabinetul Boc speră într-o schimbare radicală a situaţiei şi îşi bazează o parte deloc neglijabilă a bugetului pe 2009 pe fondurile pre- şi postaderare. Din fiecare categorie ar urma să fie atrase efectiv câte 1,25 de miliarde de euro, în total 1,8% din PIB. Dacă obiectivul va fi atins, marea majoritate a banilor va merge către proiecte de investiţii. Dacă, însă, ţinta de absorbţie va fi ratată, deficitul bugetar propus va fi, aproape sigur, depăşit. „După mine, este un obiectiv aproape imposibil de realizat“, spune Sorin Ioniţă, director de cercetare al Societăţii Academice Române.

Într-un an care debutează sub semnul efectelor crizei globale, guvernul Boc nu ratează nicio ocazie pentru a bate monedă pe accelerarea atragerii fondurilor UE, prezentată drept soluţia salvatoare a creşterii economice şi a locurilor de muncă. Speranţe deşarte, dacă ne uităm la experienţa ultimilor doi ani.

PREMISE În 2007 şi 2008, România a contractat fonduri postaderare în valoare de 1,25 de miliarde de euro, deşi suma care putea fi accesată este de trei miliarde de euro. Gradul de absorbţie a atins, astfel, 40%, dacă ne raportăm la ultimii doi ani, şi numai 7%, dacă ne raportăm la toţi banii pregătiţi de Uniunea Europeană pentru România pentru perioada 2007-2013 (respectiv 17,3 miliarde de euro). Cu alte cuvinte, misiunea noastră a devenit şi mai dificilă: în următorii cinci ani, ar trebui să contractăm nu mai puţin de 93% din fondurile structurale oferite.

În acelaşi timp, în 2007, România a achitat o contribuţie de 1,1 miliarde de euro la bugetul UE, în 2008 suma crescând la 1,4 miliarde de euro. Înseamnă, de fapt, că am reuşit să obţinem, până acum, OK-ul Uniunii pentru investiţii şi programe valorând numai jumătate din cele 2,5 miliarde de euro pe care i-am virat în ultimii doi ani în conturile Bruxelles-ului, transformându-ne dintr-o ţară care, teoretic, ar fi trebuit să beneficieze de ajutorul UE, într-un contributor net la bugetul acesteia.

1. INE FICIENŢA ARMATEI DE FUNCŢIONARI Conform vicepremierului Dan Nica, există în România „aproape 20.000 de oameni care lucrează în domeniul fondurilor europene“. Mai mult de jumătate îşi desfăşoară activitatea în structuri din subordinea ministerelor, restul aflându-se în slujba autorităţilor locale (consilii judeţene, prefecturi sau primării). Conform datelor furnizate de diverse instituţii, cheltuielile de personal (aici fiind incluse salariile, sporurile, primele, impozitele şi contribuţiile la asigurările sociale şi de sănătate), cheltuielile de capital şi cele cu bunuri şi servicii ale organismelor specializate în absorbţia de bani europeni se cifrează, în medie, la 2.000 de euro lunar pentru fiecare angajat. Cu alte cuvinte, în 2007 şi 2008, respectivele instituţii au contractat fonduri postaderare de 1,25 de miliarde de euro (fără a însemna că banii au intrat deja în conturile beneficiarilor), însă au cheltuit aproape un miliard de euro de la bugetul de stat, sumă care se adaugă la cele două miliarde şi jumătate de euro virate la bugetul Uniunii.

„Campioane“ în acest domeniu sunt agenţiile dedicate fondurilor europene din cadrul Ministerului Agriculturii, unde lucrează peste 7.000 de persoane. Structurile specializate în finanţări UE din cadrul ministerelor Muncii, Dezvoltării, Economiei şi Mediului numără, în total, 1.300 de persoane. În cadrul Ministerului Dezvoltării, de exemplu, nu mai puţin de jumătate din cei 680 de angajaţi sunt dedicaţi accesării de fonduri pre şi postaderare.

2. BIROCRAŢIA Cum se explică totuşi că, în ciuda unui aparat funcţionăresc atât de masiv, performanţele sunt atât de slabe? O bună parte din vină o poartă birocraţia locală, care vine să completeze deja celebra birocraţie „made in EU“. „Sistemul de accesare a fondurilor este destul de stufos şi în Europa Occidentală,  încât nici acolo nu este foarte simplă abordarea, dar la noi provocarea este şi mai mare“, explică Marcel Chiranov, consultant în cadrul Performance Management. El spune că aproape toate ghidurile solicitantului şi cererile de finanţare abundă de termeni de specialitate şi că aceia care gestionează fondurile nu au avut suficient timp să modeleze procesul pentru a fi mai prietenos pentru întreprinzător, „care trebuie să se concentreze asupra afacerii, şi nu asupra familiarizării cu un proces complicat“.

Să luăm exemplul unei firme mici, cu zece angajaţi, care vrea să acceseze fonduri europene pentru a-şi finanţa investiţiile prin programul care vizează creşterea competitivităţii economice. O astfel de companie ar trebui, practic, să-şi întrerupă complet activitatea şi să-şi pună toţi angajaţii să stea la cozi, la diferite instituţii publice, pentru a obţine toate documentele necesare la dosar: nu mai puţin de 15 adeverinţe, de la cazierul judiciar al administratorului, documente din care să rezulte că firma nu are datorii la bugetul de stat, nici la bugetele locale (de la fiecare punct de lucru), avize de mediu, certificate de la Registrul Comerţului, bilanţuri ştampilate de administraţia financiară.

O parte din aceste documente „expiră“ după 30 de zile, iar termenele de eliberare sunt de multe ori la „cheremul“ autorităţilor. În plus, nu puţine din informaţiile pe care funcţionarii responsabili de fondurile UE le cer la dosar le sunt disponibile pe internet, pe site-urile altor autorităţi publice: de exemplu, pe site-ul Ministerului de Finanţe se găsesc informaţiile din contul de profit şi pierdere al tuturor firmelor şi domeniul principal de activitate al acestora, precum si lista celor cu restanţe la buget. Un alt site deţinut de o instituţie publică unde sunt disponibile informaţiile care trebuie depuse la dosar pe hârtie şi cu ştampila „organului“ este şi cel al Registrului Comerţului. Însă, de ce să muncească funcţionarii care analizează dosarele, când ei sunt cei care au pixul în mână şi stabilesc regulile jocului?

3. LIPSA DE EXPERIENŢĂ După cum afirmă Marcel Chiranov, în mare parte, personalul din instituţiile care se ocupă de gestionarea fondurilor europene nu are niciun fel de experienţă de afaceri sau de implementare a proiectelor. „În anumite situaţii, cum sunt, de exemplu, contractele mari, care se licitează internaţional, autorităţile încearcă să contracteze experţi locali sau consultanţi care să ajute ori să instruiască personalul permanent. Firmele care licitează caută, de cele mai multe ori, cei mai ieftini experţi şi nu cei mai buni experţi locali. Acest lucru face ca, de multe ori, proiectele care vizează îmbunătăţirea pregătirii personalului organizaţiilor ce gestionează fondurile europene să aibă un impact limitat“, arată consultantul.

Nici cadrul legislativ nu îi ajută pe cei care doresc să obţină finanţări UE. „Cum poţi face proiecte fezabile pe legi depăşite?“, se întreabă Elisabeta Mitroi, director al Casei de Meserii a Constructorilor şi secretar executiv al Comitetului sectorial construcţii. Ea dă exemplul comitetelor sectoriale, care, teoretic, sunt eligibile, dar, în practică, nu pot face dovada unui trecut al activităţilor derulate şi nu au susţinerea financiară necesară.

4. PIEDICI MIORITICE Efectele acesteia sunt uşor de ghicit: dosare respinse pe motiv că sunt incomplete sau că au documente „expirate“. „Proiectele depuse de companii pentru a obţine fonduri structurale destinate investiţiilor, mai ales investiţiilor mici, au fost în general slabe, cu documente lipsă ori expirate“, declara pentru Hotnews, în noiembrie anul trecut, Cătălina Meliţă, directorul Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial-Creşterea Competitivităţii Economice. Potrivit acesteia, numărul proiectelor depuse a fost de 2.246, numărul celor selectate, de 175, iar până săptămâna trecută se semnaseră 20 de contracte. Tot cei care s-au ocupat de implementarea programului POS-CCE se pot lăuda cu o culme a birocraţiei: site-ul de depunere a ofertelor se „închidea“ la ora 16.30, în ton cu programul de lucru al funcţionarilor.

Să nu credeţi că cei care reuşesc să îndeplinească toate condiţiile şi să demareze o investiţie sau un program cu finanţare europeană scapă de birocraţie. Urmează numeroase raportări intermediare, acte justificative, evaluări (fireşti, de altfel, pentru a preîntâmpina fraude ori risipirea banilor UE), condimentate cu piedici tipic româneşti din partea autorităţilor autohtone. „Am ajuns la un moment dat să implor firma constructoare să le achite furnizorilor materialele utilizate, deoarece banii de la Bucureşti întârziaseră foarte mult şi eram în situaţia de a stopa lucrările“, povesteşte proprietarul unei pensiuni turistice ridicate cu finanţare europeană în judeţul Sibiu.

5. FORMALITĂŢILE CRONOFAGE Nu poate fi trecut cu vederea nici timpul necesar pentru contractarea unei finanţări. „Durata procesului de evaluare şi selecţie a proiectelor depinde atât de complexitatea şi specificul operaţiunii, cât şi de numărul de cereri de finanţare depuse pe fiecare apel de proiecte“, arată Biroul de Presă al Ministerului Economiei, în timp ce reprezentanţii Ministerului Dezvoltării se „laudă“ că o schimbare legislativă recentă, care a eliminat etapa de evaluare strategică a proiectelor depuse în cadrul Programului Operaţional Regional, a scurtat de la 261 la 166 de zile perioada medie scursă de la depunerea unui proiect până la contractarea acestuia.

Experienţa cu fondurile de preaderare dovedeşte că, în practică, de la idee şi până la prima cărămidă pot să treacă şi zece ani în cazul investiţiilor mari în infrastructură. În cadrul programului ISPA, prin care UE a finanţat lucrări mari în domeniul drumurilor, alimentării cu apă, canalizării şi al managementului deşeurilor, termenul de finalizare pentru toate lucrările ar trebui să fie în 2010. Însă, deşi memorandumurile de finanţare fuseseră aprobate de Comisia Europeană încă din 2000, autorităţile din România aveau restanţe la semnarea a 41 de contracte în septembrie 2008. De exemplu, există un memorandum ISPA pentru revizuirea studiului de fezabilitate şi a proiectului drumului care leagă Filiaşi de Ciochiuţa încă din 2000. Licitaţia era programată însă pentru sfârşitul lui octombrie 2008. La fel s-a întâmplat şi cu proiectele ISPA din Valea Jiului.
În alt caz, firma care a câştigat contractul pentru modernizarea căii ferate Bucureşti-Braşov s-a văzut nevoită să întârzie cu câteva luni bune începerea lucrărilor. Motivul: după semnarea contractului a aflat că planurile după care trebuia să lucreze erau realizate de fostul institut de proiectare al CFR, între timp privatizat, şi nu se mai aflau în proprietate publică.

6. ERORILE SOLICITANŢILOR DE FONDURI Nu trebuie să credem, totuşi, că instituţiile statului sunt exclusiv responsabile pentru nivelul deloc îmbucurător al absorbţiei fondurilor europene. Chiar şi atunci când procedurile sunt mai simple, mulţi solicitanţi nu reuşesc să le facă faţă. În plus, numărul lor este, încă, mult mai mic decât cel la care ne-am fi aşteptat. „Modul în care este derulat orice proiect, condiţiile în care se fac plăţile sunt destul de restrictive. În cazul firmelor private, acest gen de finanţări este mai degrabă accesibil celor care ar putea implementa proiectul independent, cu resurse proprii sau cu împrumut bancar, dar cu ajutorul unei finanţări europene îl vor implementa mai repede. Acest lucru nu l-am văzut nicăieri explicitat foarte clar. Din acest motiv, sunt în continuare multe firme cu profitabilitate discutabilă şi cu resurse limitate, care speră că vor face minuni cu ajutorul unei finanţări europene. Foarte puţine vor reuşi, şi le recomand multă prudenţă“, declară consultantul Marcel Chiranov.

Dacă ineficienţa de până acum a putut trece aproape neobservată, având în vedere boom-ul economic de până toamna trecută, în 2009, modul în care vor acţiona funcţionarii specializaţi în fonduri europene este de-a dreptul vital pentru Guvern. Asta pentru că, potrivit proiectului de buget, ne bazăm pe 2,5 miliarde de euro atrase de la UE (1,25 miliarde de euro din fondurile preaderare şi 1,25 miliarde de euro din cele postaderare). În total, contribuţia la buget a banilor oferiţi de Bruxelles ar trebui să fie de 1,8% din PIB. Iar orice ratare a acestei ţinte va duce aproape cu siguranţă la depăşirea deficitului bugetar programat.

Pentru a evita un astfel de dezno dământ neplăcut, reprezentanţii Guvernului s-au gândit la o metodă de stimulare. „Personalul administraţiei româneşti care este implicat direct în acest proces de strângere a fondurilor europene va fi salarizat în conformitate cu performanţele individuale“, a anunţat vicepremierul Dan Nica. Şi dacă acestea nu vor exista, vor fi penalizaţi sau concediaţi? Experienţa de până acum ne arată că nici una, nici alta.

Sorin Ioniţă, director de cercetare al Societăţii Academice Române, se îndoieşte că autorităţile vor fi în măsură să-şi atingă obiectivul de a atrage în acest an mai multe fonduri de la UE decât au reuşit până acum. „Există probleme la scară micro, ce nu se văd de la nivel guvernamental, care împiedică fondurile să ajungă la beneficiar şi, practic, stopează proiectele“, afirmă acesta. Mai mult, acesta „suspectează“ ca nereală cifra de 1,25 miliarde de euro anunţată de Guvern ca fiind contractată până acum, în opinia sa fiind foarte posibil ca în realitate o parte importantă din această sumă să provină din programele de finanţare preaderare.

 «Personalul care este implicat direct în acest proces de strângere a fondurilor europene va fi salarizat în conformitate cu performanţele individuale.»
Dan Nica, vicepremier

 «Există probleme la scară micro, ce nu se văd de la nivel guvernamental, care împiedică fondurile să ajungă la beneficiar şi, practic, stopează proiectele.»
Sorin Ioniţă, director de cercetare al Societăţii Academice Române

UN PARIU GREU DE CÂŞTIGAT

30 DE MILIARDE DE EURO
Între 2007 şi 2013, România ar urma să primească 17,3 miliarde de euro de la Bruxelles drept fonduri de coeziune şi 12,2 miliarde de euro drept fonduri pentru agricultură şi dezvoltare rurală. În aceeaşi perioadă, contribuţia ţării noastre la bugetul Uniunii va fi de 8,1 miliarde de euro.

DRUMURI ŞI ECOLOGIE
Din prima categorie de fonduri, infrastructura de transport şi proiectele de mediu ar urma să atragă aproximativ 23%-24% fiecare, programele de convergenţă regională şi cele de dezvoltare a resurselor umane, câte 18%-19% fiecare, cele de creştere a competitivităţii – 14%, sume mai puţin importante fiind dedicate dezvoltării capacităţii administrative şi asistenţei tehnice (circa 2% în total).

AVANTAJAŢII
Deşi, aparent, va primi mulţi bani, România nu este printre principalele beneficiare ale finanţărilor europene în perioada 2007-2013. În această perioadă, Polonia va primi aproape 60 de miliarde de euro, Cehia şi Ungaria (fiecare cu circa zece milioane de locuitori) vor atrage 22-23 de miliarde de euro fiecare, iar Grecia şi Portugalia (cu un număr de locuitori similar) vor accesa 18, respectiv 19 miliarde de euro. Cu cele cinci milioane de locuitori ai săi, Slovacia va primi peste zece miliarde de euro, iar Slovenia, care nu are nici două milioane de locuitori (mai puţin decât Bucureştiul), are alocate 3,7 miliarde de euro.

RESTANŢE
Ca fonduri de preaderare, România a avut la dispoziţie 1,48 miliarde de euro prin programul SAPARD (4.549 de proiecte), 1,9 miliarde de euro prin programul PHARE şi circa 2,2 miliarde de euro prin programul ISPA. Dacă pentru prima categorie de proiecte rata de absorbţie se apropie de 100%, în cadrul PHARE şi, mai ales, ISPA urmează să aibă loc plăţi semnificative şi în 2009 şi 2010, după ce în 2008 au fost încasate 350 de milioane de euro numai pentru ultima facilitate.

ETAPE BIROCRATICE
Beneficiarul trebuie fie să apeleze la un consultant care să-i pregătească proiectul şi dosarul, fie să redacteze singur un proiect şi să alerge după toate documentele solicitate. Înainte de a fi întocmit contractul de finanţare, cererea de finanţare trece prin câteva etape: verificarea conformităţii, evaluarea eligibilităţii proiectului şi vizita pe teren, analiza respectării criteriilor de selecţie si atribuirea punctajului. Urmează semnarea contractului şi, de la caz la caz, o serie de verificări şi evaluări intermediare, pe parcursul derulării proiectului, şi finale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s