Există pericolul prescripţiei unor fraude sesizate la DNA, spune şeful DLAF


Şeful Departamentului pentru Luptă Antifraudă, Ovidiu Dobleagă, vorbeşte, într-un interviu acordat NewsIn, despre legătura dintre fraudarea fondurilor europene şi obţinerea în continuare a acestora, despre raportul Comisiei Europene, dar şi despre întârzierea soluţionării sesizărilor de DNA.

Reporter: Ce loc vor ocupa cazurile de fraudare a fondurilor europene în raportul Comisiei Europene de luna viitoare?
Ovidiu Dobleagă: Nu cred că vor exista aprecieri negative la adresa României în privinţa controlului fondurilor europene. Aceste cazuri nu trebuie să influenţeze şi nu cred că vor influenţa negativ implementarea fondurilor comunitare în România.

Rep: Care credeţi că va fi opinia Comisiei Europene faţă de rezultatele autorităţilor de control al fondurilor europene?
Ovidiu Dobleagă: Pozitivă. Sistemul de control al fondurilor europene, instituit în România începând cu anul 2005, prin crearea Departamentului de Luptă Antifraudă (DLAF), a fost în mod constant apreciat de forurile europene şi prezentat drept model pentru celelalte state membre, candidate sau în curs de aderare.

Rep: Cât de grave sunt aceste cazuri de fraudare a fondurilor europene pentru România?
Ovidiu Dobleagă: De la an la an, crescând numărul de controale, au crescut şi sesizările noastre cu privire la cazurile de fraudare a fondurilor, dar asta nu înseamnă că într-un an, s-a fraudat mai mult ca în anii precedenţi. Asta înseamnă că am acoperit o arie mai mare de fonduri şi că, evident, au putut să iasă la iveală mai multe probleme.  Programul Phare a fost mai mult controlat de noi şi normal că cele mai multe cazuri au fost în cadrul acestui program, având în vedere că Phare, ca fonduri alocate României, deţinea ponderea cea mai importantă din totalul fondurilor alocate.

Sunt convins că şi în celelalte state membre se găsesc astfel de cazuri. Atitudinea unor beneficiari faţă de aceste fonduri este una mai particulară şi anume le privesc ca pe ceva care este dat sa zicem „gratuit” şi pentru care nu ar trebui să dea socoteală. Regulile, însă, de utilizare a fondurilor sunt destul de clare, acestea există şi, dacă ar fi respectate, nu ne-am mai confrunta cu astfel de cazuri-problemă.

Rep: Este România una dintre ţările care se confruntă cu cele mai multe probleme de fraudare a fondurilor europene?
Ovidiu Dobleagă: Nu. Există state membre în care lipsa unui mecanism de control eficient a atras deja consecinţe nedorite. Bulgaria se confruntă, astăzi, cu probleme serioase în domeniu, care au condus chiar la suspendarea finanţării de către Comisia Europeană pentru anumite programe. Numărul mare de nereguli raportate de România către Comisia Europeană, într-o anumită perioadă de referinţă, nu ne transformă în campioni ai fraudei, ci arată că avem un sistem de control riguros, transparent şi eficient.

Rep: Ce schimbări ar trebui făcute în sistemul judiciar pentru ca aceste cazuri să fie soluţionate mai repede?
Ovidiu Dobleagă: Este un domeniu complex. Trebuie să avem oameni specializaţi în acest domeniu, oameni care să cunoască acest fenomen. Este valabil şi pentru procuror şi pentru instanţa de judecată. Noi am reuşit să facem, ca şi coordonatori ai luptei antifraudă, semnarii, traininguri, să pregătim procurorii, judecătorii, şi personalul din agenţiile de implementare, astfel încât să fie familiarizaţi cu acest domeniu.

Nu intră în atribuţiile mele să spun ce ar trebui schimbat în sistemul judiciar, dar, ca simplu cetăţean, vă pot spune că, în general, cred că trebuie intervenit cu termene clare de soluţionare a cauzelor la orice nivel s-ar afla o cauză, la nivel administrativ, judiciar, instanţă, parchet. Unde nu există promptitudine în reacţia statului la o faptă care încalcă legea, se diluează efectul răspunderii penale. Aici este problema, la termenele de soluţionare.

Ar trebui de asemenea intervenit şi în proceduri. Acolo unde organele judiciare se acoperă cu expertize contabile solicitate de procurori şi apoi refăcute de instanţe. Expertiza trebuie făcută într-un singur loc, iar expertul trebuie să răspundă de rezultate, indiferent dacă expertiza este făcută în faţa procurorilor sau în faţa instanţei. Concluziile nu pot să difere în faţa instanţei faţă de cele din faza urmăririi penale. Să invoci necesitatea unei expertize care durează oricât poţi tu să o întinzi nu mi se pare corect, nu face decât să tergiverseze activitatea de cercetare la orice nivel s-ar afla ea.

Rep: Care este raportul între timpul în care DLAF verifică un dosar şi timpul în care DNA termină de verificat o sesizare a DLAF?
Ovidiu Dobleagă: La nivelul DLAF, de la declanşarea investigaţiei administrative până la finalizare putem avea 3 săptămâni, o lună, două luni în funcţie de complexitatea cazului. Există, însă, cazuri DLAF transmise DNA cu aproximativ 3 ani în urmă şi care încă nu sunt soluţionate. Sigur că procedurile judiciare sunt stricte şi trebuie respectate, dar există un termen rezonabil de soluţionare a cauzelor, care nu ar trebui să ajungă, de exemplu, la 3 ani. Nu cred că-i poate lua unei persoane mai mult să investigheze decât i-a luat hoţului să fure. Actele noastre de control nu sunt simple sesizări. În fiecare caz, materialul care pleacă spre organul judiciar cuprinde infracţiunile pe care le-am descoperit, probele care le dovedesc, iar în anexe, sunt toate materialele care stau la baza investigaţiilor noastre.

Rep: Sunteţi mulţumiţi de numărul dosarelor soluţionate de DNA şi trimise în judecată în comparaţie cu sesizările DLAF?
Ovidiu Dobleagă: Nu. Dacă avem în vedere că procentul de soluţionare a cauzelor transmise până în prezent la DNA este sub 50%, răspunsul nu poate fi decât unul negativ. Pe de altă parte, peste 60% din cauzele soluţionate au  fost transmise instanţei de judecată, fapt ce confirmă calitatea constatărilor DLAF şi demonstrează un potenţial de valorificare ridicat al acestora.  Un aspect îngrijorător îl reprezintă faptul că, în privinţa unora dintre fraudele constatate, există pericolul împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, dacă demersul judiciar nu intervine în mod operativ.

Se constată o operativitate scăzută în soluţionarea dosarelor de către organele judiciare, situaţie reflectată de numărul mare de cauze nefinalizate. Astfel, dacă la data prezentării raportului anual DLAF pentru anul 2007, procentul dosarelor nefinalizate de DNA era de 56% din totalul sesizărilor DLAF, acesta a crescut, în prezent, până la aprox. 60%, o parte din dosarele aflate în lucru la DNA depăşind 2 ani şi jumătate de la data sesizării de către DLAF.

Intervalul mare de timp dintre momentul primirii actului de control şi data finalizării cauzei de către DNA este cu atât mai puţin justificat cu cât notele de control DLAF nu constituie simple petiţii, ci sunt întocmite în baza unor verificări amănunţite, indicând punctual faptele în legătură cu care există suspiciuni de fraudă şi putând constitui, potrivit legii, prin asimilare cu actele premergătoare, probe în procesul penal.

Rep: Câte cazuri de fraudare a fondurilor europene aţi verificat de la ultimul raport DLAF din 2007?
Ovidiu Dobleagă: În urma acţiunilor de control desfăşurate de DLAF din anul 2005 şi până în prezent, valoarea neregulilor şi fraudelor identificate este de aproximativ 80 milioane euro. În conformitate cu prevederile legale, în cazul identificării de nereguli, DLAF transmite actul de control agenţiilor de implementare, în vederea dispunerii de măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate şi, după caz, a recuperării cheltuielilor neeligibile. În acest sens, urmare a controalelor DLAF, au fost recuperate pe cale administrativă debite în cuantum de 3.912.350 euro, în unele cazuri, procedurile de recuperare fiind încă în curs.

În urma controalelor efectuate de DLAF din anul 2005 şi până în prezent, în 161 de cazuri au fost identificate indicii de fraudă, 139 de dosare fiind transmise Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Dintre acestea, Parchetul a soluţionat 59 de dosare, în 37 de cazuri, procurorii dispunând trimiterea în judecată a persoanelor vinovate. În alte 11 dosare, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de persoanele vinovate.

Până în prezent, urmare a controalelor DLAF, 52 de persoane au fost trimise în judecată pentru infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene. În cinci cauze penale, ce au la bază dosare investigate de DLAF, instanţele judecătoreşti de fond au pronunţat condamnări cu pedepse ce ajung până la 10 ani de închisoare.

Rep: Care sunt cele mai întâlnite metode de fraudare a fondurilor europene în cazurile verificate de DLAF, în ultimii trei ani?
Ovidiu Dobleagă: Sunt situaţii în care fraudarea fondurilor se face direct de către beneficiar prin falsificarea documentelor de decontare. Aceştia falsifică documentele care ar trebui să ateste că s-au efectuat activităţile din proiect, s-au achiziţionat echipamente, s-au efectuat cursuri şi alte activităţi şi alte cazuri în care beneficiarul este ajutat de către un intermediar care poate să aibe chiar rol de agenţie de implementare. Aici este un fenomen destul de grav, cel care are atribuţii de a verifica legalitatea implementării să fie implicat în fraudare. Adică cel care primeşte sarcina supravegherii, verificării şi atribuirii proiectelor este direct implicat în fraudare, fie că acceptă documente falsificate, fie participă la falsificarea documentelor prin persoane sau firme interpuse.

Alt tip de fraudă este cel referitor la achiziţionarea propriilor utilaje. Pare banal, dar se întâlneşte în foarte multe cazuri. În această situaţie, echipamentele şi chiar activitatea de producţie sunt transferate între două firme controlate sau deţinute de către aceeaşi persoană, una dintre firme fiind beneficiară de fonduri europene. În final, grupul de firme îşi sporeşte patrimoniul cu valoarea fondurilor primite, fără a dezvolta o nouă activitate faţă de situaţia iniţială.

Un alt caz foarte interesant este cel al supraevaluării achiziţiilor. Au fost situaţii în care au fost accesate fonduri de 1 milion de euro pentru un anumit proiect şi în final, prin subcontractări succesive, proiectul s-a realizat la o valoare de 40-50% din fondurile primite. O supraevaluare a proiectului iniţial permite în multe cazuri ca beneficiarul să simuleze propria contribuţie.

17 iunie 2008
reporter Catalina Toma

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s