Echipa AfP ii propune d-lui Secretar General Horia Georgescu sa preia si atributiile d-nei presedinte pe langa cele preluate de la fostul/actualul presedintele ANI – Alexandru Macovei.

Clasei politice din 2001, pentru ca, cu sprijinul ei, o mana de ong-isti au reusit sa introduca in Parlament una dintre cele mai importante legi democratice din istoria Romaniei.

Autoritatilor si institutiilor publice, pentru ca s-au lasat vizate de normele legii 544.

Functionarilor publici, care lucreaza sau au lucrat in cadrul autoritatilor si institutiilor publice si care, din 2002 incoace au participat la sesiunile organizate de noi (organizatii interesate de accesul la informatie), ne-au raspuns (asa cum au invatat si i-am invatat) la cererile noastre, ne-au sprijinit in munca de documentare si analiza si au participat la sutele de evenimente dedicate transparentei si liberului acces la informatii de interes public (mese rotunde, dezbateri, etc.)

Expertilor romani si straini, pentru ca, fara know-how-ul primit de la ei (de traditie vest europeana), nu am fi reusit sa  folosim corect instrumentul,  sa invatam sa comparam, sa diagnosticam si sa tratam anumite stari latente din «societatea functionarilor»

Colegilor din organizatiile neguvernamentale, pentru ca, chiar daca uneori ne-am imprumutat din idei si experti, am analizat aceleasi lucruri, am folosit aceleasi metodologii.

Finantatorilor internationali, pentru sprijinul financiar acordat, increderii in noi ca organizatii si oameni profesionisti, dedicati liberului acces la informatii.

Jurnalistilor, pentru diseminarea informatiei, pentru participarea la seminarii si conferinte, dar si pentru utilizarea legii.

Voluntarilor, pentru sprijinul acordat in procesul de monitorizare a implementarii legii, pentru ca s-au imprietenit cu  fax-urile si telefoanele noastre, pentru drumurile facute la registraturile institutiilor si autoritatilor monitorizate.

Asadar, va multumim pentru sprijinul acordat in toti acesti ani si va amintim ca ieri s-a sarbatorit ziua Dreptului de a Sti. De a sti ca avem un drept si acesta se numeste Accesul la informatiile de interes public, prevazut la Art.31 din Constitutia Romaniei.

Cu siguranta ca ziua de ieri ar fi meritat sarbata pe strada, in holurile institutiilor publice, in salile special amenajate pentru conferinte si dezbateri. In felul acesta, am fi luat si noi parte (Romania), prin evenimentele create, la miscarea europeana de imbunatatire a accesului la informatiile de interes public.

De acum inainte, ne promitem sa incercuim in calendar ziua de 28 septembrie, astfel incat la anul sa nu doar observam ci sa o si sarbatorim din timp. Am putea lua exemplu de la vecinii nostri moldoveni – http://www.timpul.md/articol/luni–va-fi-marcata-ziua-dreptului-de-a-sti-4258.html  sau colegii din Madrid – http://www.access-info.org/en/spain-coalicion-pro-acceso/194-proposals-for-transparency.

Ar fi un semn de multumire pentru toti cei care, in ultimii 10 ani, in Romania, au luptat pentru crearea, aplicarea si imbunatatirea Legii 544/2001 – legea privind liberul acces la informatie.

Recomandare pe aceasta tema: codruvrabie.blogspot.com – Activist si/sau Expert

Deoarece procesul verbal de consemnare a sedintei CNI, care include atat discutiile purtate cat si hotararile lor, va fi publicat abia peste o luna, la urmatoarea sedinta (!!!), atunci cand membrii CNI isi vor da girul (sau il vor aproba), va prezentam in avanpremiera concluziile intalnirii de ieri.

Asadar, intr-o atmosfera placuta de vara, sedinta programata la ora 11.00 la sediul ANI, de pe Bulevardul Lascar Catargiu, a inceput cu o intarziere de 20 de minute, cu urmatoarea ordine de zi: analiza Raportului Comisiei Europene privind progresele realizate de Romania in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare; recomandarile membrilor Consiliului privind Raportul de activitate al Agentiei Nationale de Integritate pentru perioada aprilie – iunie 2011; propuneri de implementare a concluziilor Raportului de evaluare privind implementarea Strategiei  Nationale Anticoruptie 2005 - 2007 si a Strategiei Nationale Anticoruptie privind Sectoarele Vulnerabile si Administratia Publica Locala pe perioada 2008 - 2010 in Romania.

Dintre cele trei subiecte importante puse pe agenda a fost adus in discutie doar primul: raportul MCV.

La propunerea doamnei Cyntia Curt (presedintele CNI), domnul Horia Georgescu, actual secretar general al ANI cu rol de presedinte al institutiei, a fost rugat sa prezinte cateva aspecte ale raportului publicat de Comisia Europeana. Si asta pentru ca, un lucru vizibil la nivel de comportament si priviri imprastiate pe peretii salii de sedinta, membri CNI nu prea aveau habar ce includea raportul european cu privire la activitatea lor.  Astfel, timp de aproximativ 30-45 de minute, secretarul general al ANI i-a dus pe ascultatori pe taramurile (a se citi „activitatea”) institutiei din ultimile luni: cazurile semnalate de ANI si blocate in justitie, aspectele pozitive mentionate de Comisia Europeana, legislatia care si-a atins limita si care duce in derizoriu (a nu se citi „ridicol”, ci mai degraba „ineficient”) munca Agentiei, nivelul salariilor angajatilor ANI si plecarile (renuntarea la post) din ultima perioada.

In acest moment impartasim, alaturi de domnul Georgescu, aceeasi stare de perplexitate fata de cunostintele reduse ale membrilor CNI cu privire la activitatea ANI sau rolul lor, din moment ce dansul a tinut sa prezinte audientei istoricul si „faptele” angajatilor ANI. Prezentarea ar fi fost excelenta daca la masa de sedinta s-ar fi aflat elevi de clasa a XII –a , care ar fi vrut sa afle despre Agentie, si nu membrii CNI (cu vechime de 1 an de zile in conducerea CNI)

Cele 30-45 de minute au fost suficiente pentru a-l „incarca emotional“ pe H. Georgescu ca sa-si exprime nemultumirea asupra activitatii membrilor CNI (a se citi „lipsa de activitate”), mai exact neimplicarea acestora in lupta mediatica purtata de conducerea ANI cu politicienii si presiunile aparute in presa. Ca exemplu a fost dat cazul doamnei Lia Olguta Vasilescu, cea care a atacat zilele trecute ANI in privinta achizitiilor facute in 2009.

Un prim efect al ciondanelilor prietenoase a fost faptul ca s-a decis ca, in perioada urmatoare, sa fie implementat un mecanism de reactie rapida pe traseul ANI-CNI. Pe scurt, in momentul in care ANI este incoltita de cineva, echipa tehnica a Agentiei compune un comunicat de reactie, il propune prin e-mail membrilor CNI, iar acestia isi dau sau nu cu parerea / aproba comunicatul.

Tot datorita incarcarii emotionale petrecute in sufletul d-lui Georgescu, s-au mai nascut doua initiative care au si fost urgent publicate pe site-ul a institutiei:

-       desemnarea a 5 membri CNI care vor face parte, impreuna cu reprezentantii Agentiei Nationale de Integritate, din grupul de lucru comun, pentru elaborarea propunerilor de lege ferenda, ca urmare a recomandarilor cuprinse in Raportul Comisiei Europene privind progresele realizate de Romania in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare si

-       sustinerea demersurilor efectuate de catre Agentia Nationala de Integritate de catre CNI in vederea suplimentarii bugetului institutiei pentru anul in curs, la proxima rectificare bugetara.

Cu caracter de noutate s-a discutat putin, tot la propunerea d-lui Georgescu, despre introducerea unui sistem electronic de completare a declaratiilor de avere / interes (cu semnatura electronica) pe site-ul Agentiei, propunere care ar ajuta ANI la imbunatatirea prelucrarii informatiilor, la reducerea bugetului alocat si la verificarile persoanelor vizate.

Urmatoarea sedinta va avea loc in data de 23 august.

P.S.

1. Speram ca rapiditatea (celeritatea) cu care am publicat actuala comunicare sa nu o deranjeze pe doamna din cadrul Secretariatului ANI, persoana care redacteaza procesul verbal al sedintelor CNI;

2. In cazul in care ANI ne va transmite o cerere in temeiul Legii 544 prin care ar solicita furnizarea prezentul proces verbal, promitem ca o sa-l inaintam in mai putin de 30 de zile.

3. Multumim conducerii ANI ca ne-a permis accesul la sedinta in calitate de observator si membru ONG. Speram sa fim primiti si la urmatoarele.

O noua „revolutie” a inceput pe de 24 mai 2011. A fost adoptata Legea 287/2009, legea de punere in aplicare a celui mai important si complex din cele patru coduri: Codul Civil.

Chiar daca studiile de impact nu au fost inca finalizate (deschide comunicatul MJ), Ministerul Justitiei, Parlamentul si Presedintia, au decis fulgerator ca de la 1 octombrie acest Cod sa intre in vigoare, cu toate riscurile pe care le presupune acest lucru.

Cu o mare satisfactie, Ministrul Predoiu declara, pe 24 mai, ca „adoptarea de catre Parlament a Legii pentru punerea in aplicare a Noului Cod Civil si intrarea acestuia in vigoare la 1 octombrie 2011 implineste peste 14 ani de eforturi continue pentru innoirea si modernizarea codurilor fundamentale ale Romaniei. Legea a fost adoptata cu 281 voturi pentru si o singura abtinere, ceea ce inseamna ca in jurul acestui proiect a fost realizat un consens politic remarcabil. Noile coduri fundamentale ale Romaniei demonstreaza ca societatea romaneasca isi poate asuma proiecte institutionale de anvergura”.

La care 14 ani de eforturi, mai bine zis la care „eforturi” se referea domnul ministru, nu stim! Nu stim nici cum i-a demonstrat „societatea romaneasca” ca isi poate asuma proiecte institutionale de anvergura atat timp cat aceasta, in 2009, nu a fost consultata si nici implicata ?!

Interesanta a fost pozitia imediata a Consiliului Superior al Magistraturii:

„Cunoscand realitatile sistemului judiciar si constient de consecintele intrarii premature in vigoare a celorlalte trei coduri (procedura civila, penal si procedura penala), CSM se pronunta in mod ferm in sensul stabilirii unei date de intrare in vigoare a acestora in anul 2012, intr-un termen rezonabil de la finalizarea studiului de impact, pentru a implementa masurile de pregatire a sistemului judiciar din punct de vedere al asigurarii pregatirii profesionale a magistratilor, identificarii si alocarii resurselor umane, financiare si logistice necesare sistemului judiciar, inclusiv pentru a efectua ajustarile structurale necesare”, se arata intr-un document al CSM remis redactiei AvocatNet.ro.

La aceasta ora, se pare ca pozitia CSM-ului nu a contat. Nu a contat nici pozitia Comisiei Europene din februarie a.c.

Conform ultimului raport intermediar de monitorizare pe justitie (mecanismul de cooperare si verificare – MCV) se arata ca: „pentru a consolida dinamismul reformei care a fost reinvigorat, Romania ar trebui sa se axeze pe pregatirea temeinica in vederea punerii in aplicare a noilor coduri si ar trebui, de asemenea, sa dispuna revizuirea cuprinzatoare a modului de functionare a sistemului judiciar, pentru a sprijini punerea in aplicare a ajustarilor structurale suplimentare care se impun si a investitiilor necesare pentru a asigura celeritatea, calitatea si consecventa procesului judiciar.”

„Caruta” cu cele patru coduri merge mai departe cu riscul de a da peste cap un intreag mecanism juridic

Cum isi poate inchipui domnul ministru ca, in mai putin de patru luni, schimbarile, atat de ordin legislativ cat si administrativ impuse de noul Cod Civil, pot fi puse in aplicare, in absenta studiilor de impact, a pregatirii anterioare a sistemului judiciar (logistic, material, uman) sau a pregatirii profesionale a magistratilor?

Cum isi poate inchipui domnul ministru ca in vacanta / concediul de doua luni (1 iulie – 1 septembrie) judecatorii vor lectura sau discuta in breasla prevederile noului Cod pentru a fi pregatiti, macar la nivel de informatie, astfel ca de la 1 octombrie sa-l puna in aplicare? Si asta cu atat mai mult cu cat noul Cod inca nu a fost republicat, altfel spus, si daca ar vrea sa citeasca in concediu nu ar avea ce. Or toate intarzierile din instantele romanesti sunt cauzate de faptul ca, pana acum, judecatorii au citit si contemplat in taina asupra noilor coduri?

Codul de la cap se-mpute!

In primavara anului 2009, mai multe organizatii de tip watch-dog au lansat una din cele mai ample campanii din anii ’90 incoace. Campania „Opriti Codurile!” isi propunea informarea opiniei publice asupra deficientelor din proiectele de celor patru coduri aprobate de Guvernul Romaniei si transmise spre adoptare Parlamentului: Civil, Penal, de Procedura Civila si de Procedura Penala.

Timp de cateva luni, ONG-urile au organizat dezbateri, conferinte de presa, au trimis scrisori Presedintelui, Guvernului, dar si membrilor Parlamentului pentru a opri procesul de adoptare a acestora si au insistat pe retrimiterea codurilor la Guvern in vederea discutarii cu toti factorii interesati.

Se atragea atentia, la vremea aceea, ca elaborarea acestor acte normative nu trebuie sa fie un demers pur tehnic, ci trebuie sa reflecte prioritati fundamentale ale societatii romanesti, prioritati ce nu pot fi exprimate si luate in considerare in lipsa unei dezbateri publice autentice.

Din pacate, demersurile organizatiilor s-au lovit de un zid format de membrii Guvernului si de o majoritate parlamentara. Din cauza ca nu au reusit sa readuca Codurile la Guvern, organizatiile, fiecare pe domeniul de interes, au participat la discutiile din Parlament incercand sa introduca, intr-o forma sau alta, propunerile lor.

Prin aceste ultime actiuni, unitare de altfel, Campania „Opriti Codurile!” s-a stins incetul cu incetul, recunoscandu-si cumva neputinta de a lupta cu politicul pe acest subiect.

Totusi, chiar daca Campania nu si-a atins scopul final, acela de a opri introducerea codurilor in Parlament, aceasta si-a facut simtita efectele prin diseminarea de informatii, prin reactiile publice, creand un interes in randul factorilor implicati si pastrand subiectul pe agenda publica.

A urmat un an 2010, tacut pe acest subiect, atat pentru ONG-urile implicate cu patos in proces, cat si pentru Ministerul Justitiei, initiatorul asa-zisei reforme judiciare, si pentru Parlament.

Cele doua institutii – Guvernul, prin Ministerul Justitiei si Parlamentul, au lucrat in taina, pregatind cumva terenul „revolutiei din sistemul juridic”.

Promisiune pre-electorale

Punem degetul pe plagile justitie si rememoram promisiunile facute de Guvern in documentul Programul de guvernare 2009-2012 si sa analizam impreuna cat de mult a respectat capitolul IV Justitie si Anticoruptie:

“Unul din obiectivele fundamentale ale sistemului judiciar ramane adoptarea codurilor de procedura si implementarea celor patru coduri. Pentru implementarea codurilor sunt necesare urmatoarele masuri prealabile:

–      finalizarea dezbaterilor parlamentare pentru aprobarea proiectelor de coduri de procedura civila si penala, asigurand respectarea si echilibrul drepturilor fundamentale in spiritul Conventiei Europene a Drepturilor Omului;

–      elaborarea unei legi (legilor) de punere in aplicare a celor patru coduri;

–      elaborarea unor studii de impact ale aplicarii codurilor, pe baza carora sa se poata evalua daca este oportuna implementarea lor simultana sau etapizata, mai intâi codurile penal si procedura penala, apoi civil si procedura civila;

–      evaluarea capacitatilor logistice ale sistemului judiciar pentru implementarea codurilor;

–      imbunatatirea bazei logistice a sistemului judiciar si a resurselor umane.”

Prin urmare, cum poti implementa Codul Civil atata timp cat studiile de impact nu sunt finalizate, cat nu a fost facuta o evaluare a capacitatilor logistice ale sistemului juridic, cat nu a fost format personalul din sistem?

Si, pana la urma, care este graba in intrarea in vigoare a acestor patru coduri? Raportul MCV nu pune presiune pe Romania, chiar indeamna la o planificare in pasi mici si structurata, angajatii din sistemul judiciar nu se grabesc, propunand si ei o perioada tampon de cel putin 1 an calendaristic, partidele de opozitie nu sunt interesate de subiect, iar cetatenii – beneficiarii directi, din cauza lipsei de informatii, nu cunosc masurile Ministerului de Justitie.

Singurele evenimente importante ce vor avea loc in Romania incepand cu anul 2012 sunt alegerile locale, parlamentare  si prezidentiale.

Cat priveste campania „Opriti Codurile!”, consideram ca, in aceste momente, organizatiile membre ale Coalitiei din 2009 ar trebui sa lucreze, impreuna, nu pentru a stopa codurile (caci ar fi inutil), ci pentru a cere amanarea intrarii intempestive in vigoare a acestora, astfel incat sa existe suficient timp ca structurile din sistemul juridic sa se recalibreze si reformeze.

In concluzie, 2011 se pare ca va reprezenta un nou inceput pentru justitia din Romania. Sau poate este doar o pregatire pentru anul 2012. Si nu ne mai gandim la alegeri, ci la sfarsitul lumii.

Cititi si pozitia lui Adrian Neacsu –membru CSM, postata pe site-ul contributors.ro (http://www.contributors.ro/administratie/despre-data-intrarii-in-vigoare-a-noilor-coduri/)

Nu este un articol de opinie sau analiza, ci un rezumat al unui raport realizat de compania de consultanta Ernst & Young – European fraud survey 2011 si lansat miercuri.

Studiul a fost realizat pe baza de interviuri cu 2365 de angajati din 25 de tari europene in perioada ianuarie-februarie 2011. La acesta au contribuit si 104 respondenti din Romania.

Rezultatele studiului arata ca, in ultimii cinci ani, chiar daca a existat un trend pozitiv in ceea ce priveste plangerile / sesizarile facute in privinta fraudei, unele companii inca nu vad beneficiile luptei impotriva acestui fenomen.

Ca urmare, concluzioneaza compania de consultanta, raspunsul companiilor la frauda, mita si coruptie se confrunta cu provocari serioase.

Revenind la articol, iata cateva concluzii trase de jurnalistul David Cowell:

• mai mult de o treime din angajatii marilor companii din Europa sunt dispusi sa ofere bani, cadouri generoase pentru a castiga contracte, din moment ce incetinirea cresterii economice i-a determinat pe acestia sa taie din bugete pentru a ramane in top;
• angajatii din Grecia si Rusia sunt cei mai dispusi sa ofere mita sub forma de bani; mai mult, grecii sunt in fruntea topului si in ceea ce priveste probabilitatea de a oferi cadouri personale;
• Franta si Norvegia sunt printre cele mai “curate”, chiar daca doua treimi din cei 2365 de respondenti au declarat ca mita si coruptia sunt raspandite in tarile lor si aproape jumatate din respondenti nu cunosc nicio politica a vreunei companii in privinta anti-coruptiei;
• o alta concluzie a expertilor Ernest & Young este ca doar 26% dintre personalul angajat in companiile din Marea Britanie si mai putin de 20% din cei din Franta si Germania au participat la seminarii de formare pe politici de anti-coruptie;
• si doar o treime din cei chestionati cred ca politica companiei de anti-coruptie contine indrumari clare.

La finalul articolului, autorul aminteste si de locul catalogat “rusinos” al Marii Britanii in topul realizat de Transparency International – Indexul de Perceptie a Coruptie din 2010, respectiv pozitia cu numarul 20.

Dupa noi, locul nu este deloc unul rusinos avand in vedere ca Romania este situata pe pozitia 69  (ordinea tarilor este descrescatoare – de la putin corupta la foarte corupta). Si chiar asa, daca pozitia Marii Britanii a fost considerata rusinoasa, a Romaniei oare cum ar putea fi?

Studiul Ernst & Young poate fi descarcat in format .pdf de aici

Saptamana trecuta, pe 26 aprilie, site-ul machiavelli.ro si ziarul Gazeta de Sud au preluat de pe site-ul Senatului Romaniei informatia conform careia s-ar fi stabilit un calendar pentru declansarea procedurii de numire a presedintelui institutiei Avocatului Poporului.

Alegerile vin ca urmare a expirarii mandatului presedintelui inca in functiune, Ioan Muraru, ales in 2001 si reales in 2006. Cu ce s-a ocupat fostul presedinte in cele doua mandate sau, mai bine zis, ce a lasat in urma nu stim sa va spunem. Pagina web a institutiei – www.avp.ro - total depasita la nivel de continut, tehnologie, contine informatii referitoare la statistici si cazuistica, insa ultimul raport anual a fost cel pentru anul 2009.

Nici presa nu a fost prea interesata in acesti ani despre activitatea Avocatului Poporului („o puternica institutie a viitorului, intr-un stat in care eforturile pentru democratie si protectia drepturilor omului sunt evidente“, Ioan Muraru in prezentarea generala a Institutiei – www.avp.ro). Razlet se pot gasi articole in presa on-line, iar acestea, in majoritatea cazurilor, sunt relatari in care Avocatul este «chemat» sa aiba o opinie de catre diversi actori, insa mai niciodata cu iesiri /rezolvari din partea institutiei.

Ca sa evidentiem importanta institutie si relatia cu tacerea presei, societatii civile si chiar a politicienilor, redam un pasaj din atributiile legale:

Institutia Avocatul Poporului are drept scop apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice in raporturile acestora cu autoritatile publice. Este autoritate publica autonoma si independenta fata de orice alta autoritate publica avand buget propriu care face parte integranta din bugetul de stat.

Avocatul Poporului:

®   in exercitarea atributiilor sale nu se substituie autoritatilor publice;

®   nu poate fi supus nici unui mandat imperativ sau reprezentativ, nimeni nu il poate obliga să se supuna instructiunilor sau dispozitiilor sale;

®   activitatea sa are caracter public, dar la cererea persoanelor lezate in drepturile si libertatile lor sau datorita unor motive intemeiate, poate decide asupra caracterului confidential al activitatii sale;

®   isi exercita atributile, din oficiu sau la cererea persoanelor lezate in drepturile si in libertatile lor.

Sursa: http://www.avp.ro

In concluzie: avem de-a face cu unul din cei mai importanti stalpi ai sistemului juridic; poate unul din cei mai importanti actori ai sistemului de drept; cu cel mai important aparator al interesului cetateanului de rand..nu-i asa?!

Din pacate nu este. Rolul si functiunile din paragraful de mai sus sunt egale cu zero. Pentru noi. Realitatea si evenimentele de zi cu zi ne arata ca institutia Avocatului Poporului este una fantomatica, a carei activitatea este prea putin cunoscuta de cei mai importanti beneficiari ai sai – cetatenii – o institutie care nu starneste nimic presei (nici reactii de lauda, nici ironii, nimic); o institutie privita de presedintele PSD, Victor Ponta, ca fiind un loc binemeritat de odihna pentru un fruntas al partidului, actualul vicepresedinte, Valer Dorneanu. De altfel, presedintele PSD declara in urma cu o saptamana: „Numirea lui Valer Dorneanu in functia de Avocat al Poporului ar fi «o reparatie morala» pentru cei care au avut de suferit in urma abuzurilor PD-L“.

Ce sa intelegem din afirmatia domnlui Ponta? Ca Avocatul Poporului este numai un instrument politic, o institutie inutila? Caci, daca e asa, de ce nu propune domnul Ponta o masura de schimbare, poate sugerandu-i domnului Dorneanu redactarea unei strategii de functionare, sau Senatului Romaniei desfiintarea Institutiei.

Pana una alta, ne asteptam ca viitorii candidati sa vina cu o propunere ferma de reformare a institutiei, poate chiar dupa modelul Ombudsman-ului European. Daca nu, am prefera ca institutia sa-si puna un mare lacat la poarta.

De asemenea, ne-am dori ca presa sa urmareasca mai atent aceste alegeri. Sa faca o analiza a institutiei, un portret al viitorilor candidati, sa mediatizeze activitatea institutiei (desi, asta ar insemna ca institutia sa si functioneze), sa creeze si sa participe la o dezbatere publica nationala. La fel si societatea civila, care ar trebui sa se implice, in special organizatiile neguvernamentale a caror activitate tine de domeniul libertatilor si drepturilor cetatenesti.

Momentan nu se intampla nimic. Linistea aceasta merge pe aceeasi linie cu institutia, de la infiintarea sa. Tacere totala, impact zero.

Un val de propuneri si planuri ambitioase au aparut imediat dupa ce Senatul Romaniei a stabilit noua componenta a Consiliului National de Integritate (CNI) si dupa ce Consiliul si-a ales presedintele. Noul presedinte al CNI, doamna Cynthia Carmen CURT a propus adoptarea de catre CNI a unei strategii care sa ghideze, In mod profesionist, activitatea Consiliului.

Aceasta propunere a fost votata in unanimitate de membri CNI In sedinta din 08 noiembrie 2010 si s-a constituit un grup tehnic de lucru. La sedinta din 22 noiembrie s-a discutat pe marginea unui plan ambitios de strategie: analiza diagnostic (SWOT), plan de actiune atasat strategiei etc. Din pacate grupul tehnic de lucru s-a dovedit nefunctional.

In sedinta CNI din 14 decembrie 2010 discutia a fost amanata pana pe 18 ianuarie 2011. In aceasta perioada, CNI nu a facut public niciun proiect de strategie. Nici reprezentantul societatii civile In CNI nu a primit vreo varianta a documentului. Propunerea nu a fost supusa dezbaterii publice. Cu toate acestea, in sedinta CNI din 18 ianuarie 2011 a fost Inaintata o propunere de „Document strategic privind activitatea Consiliului National de Integritate (CNI)”. In urma unor discutii sumare, Documentul a fost votat in unanimitate de membrii CNI.

CRJ, reprezentantul organizatiilor societatii civile in CNI si alte cinci ONG-uri au considerat ca procesul de adoptare a acestui document nu a respectat cele mai bune practici de transparenta decizionala si consultare. Aceasta deficienta de consultare a avut consecinte vizibile in calitatea Documentului: stabilirea unei viziuni si misiuni limitate a CNI, elaborarea deficitara a obiectivelor si prioritatilor, neconcordante legale etc.

In data de 24.01.2011, sase ONG-uri au semnalat toate aceste deficiente printr-o scrisoare deschisa adresata CNI si au solicitat revizuirea viziunii, misiunii si a obiectivelor prin lansarea unei dezbateri publice asupra modificarilor, in concordanta cu principiul transparentei.

In sedinta CNI din data de 01.02.2011 s-a discutat pe marginea solicitarii ONG-urilor. Membrii CNI au criticat tonul imperativ al scrisorii ONG-urilor dar l-au mandatat pe reprezentantul organizatiilor societatii civile in C.N.I, domnul Codru Vrabie, sa elaboreze impreuna cu ONG-urile un set de propuneri de modificare a Documentului strategic, pana la sedinta C.N.I. din luna martie 2011. CRJ si reprezentantul societatii civile in CNI au lansat o invitatie larga ONG-urilor de a participa la procesul de imbunatatire a Documentului strategic al CNI.

Au avut loc mai multe Intalniri si consultari intre ONG-urile care au raspuns invitatiei (ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei, Asociatia Nationala a Birourilor de Consiliere pentru Cetateni, Asociatia Pro Democratia, Centrul de Asistenta pentru Organizatii Neguvernamentale, Transparency International Romania). In final, propunerile organizatiilor societatii civile au fost transmise CNI In data de 18.02.2011, insa acestea nu au fost inscrise pe ordinea de zi a CNI, cu toate insistentele reprezentantului societatii civile.

Astfel, CNI nu a dezbatut in sedinta din 03.03.2011 propunerile primite. Dupa aceasta sedinta, la insistentele reprezentantului organizatiilor societatii civile in CNI, propunerile ONG-urilor, desi nu au fost nici acum Inscrise pe ordinea de zi, au fost discutate la sedinta CNI din data de 07 aprilie 2011. Din considerente formale (sunt prea multe modificari, strategia este deja tradusa In limba engleza, modificarile tin prea mult cont de lege etc), propunerile ONG-urilor au fost respinse.

Problema, in esenta, nu este aceea ca au fost respinse, ci ca acest lucru s-a Intamplat fara o dezbatere. ONG-urile propuneau o agenda prea ambitioasa si stabileau pentru CNI un rol mai important decat rolul pe care si-l asuma acum membri CNI. Acesta este paralizat de sase luni de incapacitatea de a demara procedurile legale In vederea alegerii vicepresedintelui ANI. CNI este paralizat de incapacitatea de a isi asuma un punct de vedere in privinta acuzatiilor de incalcare a independentei operationale a ANI, desi CNI si-a asumat in trecut asemenea pozitii in cazul Alice Draghici si a stabilit acest gen de actiuni ca prioritare in Documentul strategic ramas acum definitiv.

CNI este paralizat de sase luni de incapacitatea de a lua pozitie fata de managementul defectuos al ANI, constatat definitiv si irevocabil de Curtea de Conturi, si fata de preluarea de facto a exercitarii conducerii Agentiei de catre alte persoane decat cele numite de Senatul Romaniei. CNI este paralizat de incapacitatea de a analiza critic strategia ANI. CNI este paralizat de incapacitatea de a reactiona atunci cand recomandarile pe care le emite sunt ignorate. si lista poate continua.

De ce? un prim motiv ar fi ca NU EXISTA nicio disponibilitate in acest sens, o initiativa guvernamentala, etc. (pe acest subiect sunt in asentimentul colegului Bogdan Manolea de la organizatia APTI – Asociatia pentru Tehnologie si Internet). Alte cateva motive veti gasi in textul de mai jos.

Exista initiative si demersuri in tarile Anglo-Saxone, in Statele Unite, in unele tari nordice precum Estonia, Norvegia, Finlanda etc. Aici s-au initiat si au pornit mai multe miscari generale in directia deschiderii accesului la date prin proiecte gen data.gov. De curand, Franta a intrat si ea, treptat, in special prin initiative cetatenesti si comunitare.

In Romania, pentru ca Guvernul, sau mai bine zis Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale (cat de pompos suna denumirea ministerului), NU si-a propus, nu s-a gandit, nu s-a informat (nu stiu cum sa mai zic ) sa aiba o politica nationala deschisa si unitara de informatizare, compatibilitate si conectivitate intre sistemele informatice cu date (publice) ale institutiilor.

Cu siguranta, din lipsa de interes pe acest domeniu, MCSI-ul nu este inca constient ca multe din activitatile cetatenesti, neguvernamentale sau ale unor institutii de cercetare nu se pot realiza / nu pot fi realizabile fara posibilitatea accederii, reutilizarii si redifuzarii datelor publice in formate accesibile acestora.

Sau poate ca Ministerul mai asteapta sa treaca 10-15 ani ca sa hotarasca in a demara ceva.  Suntem o democratie tanara care nu-si poate propune sa creasca rapid ca sa ajunga statele europene din urma, ci una care face pasi treptati, mici, ca nu cumva sa ne epuizam prin munca si prin idei inovative.

Si un NU pentru proiectul E-Romania* – pe cat de scump ne-a costat sau ne costa pe noi cetatenii (contribuabilii), proiect care nu asigura o politica unitara si care sa functioneaze dupa principiile “Open Data”; dar nu portalul E-Romania este subiectul acestei postari.

Ideea acestui articol este urmare a demersului recent al Guvernului Canadian. Constient ca a ramas in urma unor tari precum cele de mai sus, in ceea ce privesteste transparenta si utilizarea datelor, in principal, guvernamentale, Guvernul canadian a lansat saptamana trecuta portalul de date deschise (open data) –  www.data.gc.ca

Scopul demersului lor este ca o cantitate mare de date (informatii) sa fie deschise (accesate) printr-o singura fereastra. Prin acest portal, dezvoltatorii de aplicatii pot reutiliza datele guvernamentale in scopuri comerciale, in cercetare, etc. astfel incat toti cetatenii canadieni sa beneficieze de avantajele portalului.

“Vrem sa continuam sa facem din Canada una dintre cele mai bune locuri pentru a face afaceri [..] prin asigurarea antreprenorilor canadieni, a  cercetatorilor, a cadrelor universitare si a organizatiilor voluntare ca au acces la datele guvernamentale, in formate utile, pentru incurajarea inovatiei, crearea de locuri de munca si servicii comunitare pentru canadieni”, a fost mesajul ministrului canadian, Stockwell Day.

Pentru inceput, portalul canadian va pune la dispozitie mai mult de 260.000 de seturi de date din urmatoarele categorii: agricultura si produse agro-alimentare; cetatenie; imigrare, mediu, finante; pescuit; biblioteca si arhivele Canadei; resursele naturale ale Canadei, date statistice, transport si date ale Trezoreriei.

Cum portalul este de-abia in faza pilot, guvernul canadian promite ca, timp de 12 luni, va continua sa creasca numarul de seturi de date disponibile pentru utilizatori.

“Open data” made in Romania

Reintorcandu-ma la situatia din Romania  va propun un caz relativ usor de inteles pentru cei care nu-si pot imagina un sistem de “open data”:

Sa luam de exemplu Portalul declaratiilor de avere si interese al Agentiei Nationale de Integritate (ANI). O initiativa laudabila a unei institutii care se ocupa de controlul averilor, conflictelor de interese si incompatibilitatilor. Acest portal contine informatii publice, circa 1.600.000 de declaratii de avere si interese (octombrie 2010) completate de diferite categorii de functionari publici.  Informatiile sunt documente hard-copy, scanate si postate in format electronic (.pdf) intr-o baza de date. Portalul ofera optiunea de cautare a unei anumite persoane in functie de 10 criterii (campuri) de cautare.

Diferenta dintre sistemul electronic implementat de catre ANI si un sistem bazat pe conceptul “open data” consta in imposibilitatea primului de a oferi utilizatorului informatiile intr-un format accesibil (Excel sau/si SPSS – de exemplu) si facil (fara a downloada miile de copii de documente in propriul calculator)  pentru a putea fi reutilizate si redistribuite in vederea intocmirii unor analize, statistici sau studii.

Desi respecta principiul transparentei, sistemul ANI presupune o mai mare incarcare din punct de vedere al resurselor umane, de timp si logistica pentru persoanele implicate in domeniul cercetarii. In consecinta, poate impiedica sau amana realizarea unor analize pertinente de catre cei de la ANI sau a unor actori implicati in actiuni de buna guvernare. Totodata, un astfel de sistem aduce pierderi de timp si resurse umane si conducerii ANI.

Acest exemplu este unul punctual, la nivelul unei singure institutii in timp ce sistemul “open data” este un concept care trebuie implementat la nivel macro (vezi mai sus cazul Canadei), la nivelul intregii administratiei publice.

Momentan, asistam in Romania la dezvoltarea de sisteme micro, necorelate intre diferitele institutii care le gestioneaza pe bani frumosi.

Un puzzle incomplet si ineficient.

Ce inseamna “open data“:

Faptul ca Fisc-ul si-a propus sa controleze temeinic averile nu este un lucru rau, ci chiar ne bucura! Modalitatea in care o va face nu este insa transparenta si poate duce la abuzuri.

Dupa spusele ministrului Ialomiteanu, cei controlati nici macar nu vor avea cunostinta de acest lucru! Etapele pe care le va urma Fisc-ul pentru a verifica averile sunt adunarea informatiilor de la colaboratori si de la institutiile publice, confruntarea cu declaratiile fiscale, discutii cu persoana verificata si sechestru asigurator, atunci cand aceasta refuza sa plateasca impozitul stabilit.

Ceea ce a declarat ministrul noua ne suna asemanator cu metodele folosite de catre regimul Ceausescu. Sa ne asteptam oare ca in perioada urmatoare sa apara un val de arestari a celor bogati, de genul „operatiunea mascatii in toiul noptii”?

In fine, daca asta va face Fisc-ul, oare ANI (ale carei metodele de verificare nu sunt de asemenea publice) ce averi o sa mai controleze ?! Sau isi impart „grupul tinta”: Fisc-ul ancheteaza cazurile de mare coruptie, iar ANI se va ocupa de mica coruptie?

Pana la urma nu mai conteaza cine, ce si cum? Conteaza ca institutiile statului sa curete poporul roman de boala sa numarul unu: coruptia. Si sa nu asteptam, ca-n bancul de mai jos, ca Dumnezeu sa ne ajute:

„Obama, Putin si Basescu se intalnesc cu Dumnezeu ca sa ii puna o intrebare.

Obama:

-Doamne cand se va termina criza asta in USA?

Dumnezeu isi trimite ingerii sa calculeze…raspuns de la Dumnezeu :

- Nu in mandatul tau!

Putin:

- Doamne cand va deveni Rusia cea mai mare putere din lume?

Dumnezeu isi trimite ingerii sa calculeze…raspuns de la Dumnezeu:

- Nu in mandatul tau!

Basescu:

- Doamne cand se va termina coruptia din Romania?

Dumnezeu isi trimite ingerii sa calculeze…trece ceva timp…mai trimite alta echipa de ingeri in ajutor si alta echipa…nimic… Raspunsul de la Dumnezeu:

Nu in mandatul meu!!!”

Daca v-am provocat un zambet, citind acest banc, sa va mai povestim ceva: guvernul georgian isi face reclama intr-una din cele mai prestigioase reviste cu profil economic, The Economist. Si nu cu o reclama legata de frumusetile turistice ale tarii, ci de faptul ca Georgia este pe primul loc in lume in studiul Transparency International privind nivelul de perceptie a populatiei fata de lupta anticoruptie:

„Potrivit Barometrului Global al Coruptiei pe anul 2010, realizat de Transparency Intenational, 78% dintre georgieni cred ca actele de coruptie au scazut in ultimii 3 ani – cel mai bun rezultat la nivel de 86 de tari monitorizate. Conform studiului TI, doar 3% dintre georgienii care au avut contact cu diferite servicii publice au raportat ca au dat mita in ultimile 12 luni” si textul continua cu mai multe statistici.

La final, guvernul georgian invita cititorii revistei sa devina parte a exemplelor de succes accesand site-ul guvernului, www.georgia.gov.ge

Pe noi ne-a convins, asa ca am intrat pe site si am ramas surprinsi de provocarile postate acolo. Si acum va intreb: oare georgienii l-au mituit pe Dumnezeu de i-a scapat de coruptie?

Silvia Ilies: Buna ziua, stimati ascultatori. Editie speciala la Radio Romania, invitat special ministrul justitiei,

CatalinPredoiu. Bine ati venit!

Catalin Predoiu: Bine v-am gasit!

Silvia Ilies: Va informez, stimati ascultatori, ca urmariti aceasta emisiune si online: romania-actualitati.ro, iar interviul cu ministrul justitiei va fi postat in format video si pe site-ul www.politicaromaneasca.ro dupa ora 14:00. Domnule ministru, Raportul de tara intermediar pe Justitie, consecintele, etapele, telejustitia, scandalul din vami, lupta anticoruptie, sunt cateva din temele pe care vi le propun sa le abordam si va intreb daca sunteti de acord?

Catalin Predoiu: Sigur. E o placere sa stam din nou de vorba despre Justitie. si ca de obicei dupa publicarea Raportului vin la dumneavoastra cu cea mai mare deschidere pentru a prezenta continutul acestui raport si mai ales ce ar trebui sa facem in perioada urmatoare.

Silvia Ilies: Domnule ministru, Raportul sugereaza, precizeaza ca Romania a facut progrese in lupta impotriva coruptiei, insa cazurile majore de coruptie la nivel inalt continua sa aiba o evolutie foarte lenta in instanta de judecata. Pana la urmatoarea evaluare a Comisiei, in vara acestui an, Raportul recomanda Romaniei sa se axeze pe: lansarea unei evaluari independente a sistemului judiciar, pe reforma sistemului disciplinar privind magistratii si pe accelerarea actului de justitie in cazurile de coruptie la nivel inalt. Va intreb direct: cat este tehnic din acest limbaj atat de birocratic si diplomatic, si cat este politic? Ma bazez pe declaratia dumneavoastra facuta in 21 iulie, dupa Raportul de tara final, pe anul trecut, in care spuneati ca Mecanismul de Cooperare si Verificare a inceput sa aiba si o componenta politica, ceea ce nu s-a negociat.

Catalin Predoiu: in cadrul Mecanismului se publica anual doua rapoarte. Raportul din iarna este tehnic si raportul din vara contine pe langa evaluarile globale tehnice si interpretari politice si consideratiuni politice. Cel de fata respecta aceasta regula. Chiar din prima pagina a Raportului se spune ca avem de-a face cu un document de evaluare tehnica, care furnizeaza o radiografie a masurilor luate intre timp de la raportul din vara si pana in prezent. Urmatorul raport va fi foarte important, va fi in luna iulie, probabil, a.c. si va contine o evaluare nu numai tehnica, ci si o intereptare a datelor tehnice intr-o cheie politica si o perspectiva a Mecanismului de Cooperare si Verificare.

Silvia Ilies: De ce spuneti ca este atat de important acest an? Se incheie acest mecanism? Atat s-a negociat ? Pentru ca initial erau patru ani.

Catalin Predoiu: Este important pentru ca ajung la maturitate o serie de reforme care au fost implementate in anii anteriori, isi produc deja efectele, cum vedem si in acest Raport; in buna masura sunt efecte pozitive. Va fi important si pentru faptul ca urmeaza in perspectiva un pas foarte important in reformele justitiei, respectiv implementarea codurilor si optimizarea alocarii resurselor umane in sistemul judiciar.
Silvia Ilies: Domnule ministru, raportul de anul trecut, apropo de aceasta legatura intre politic si tehnic, sugera ca Romania, datorita coruptiei existente si incapacitatii sistemului judiciar de a o stavili, de a o face mai eficienta, probabil nu va intra in spatiul Schengen. Iata ca aceasta tentativa politica s-a dovedit reala, noi nu intram in spatiul Schengen. Urmatorul raport este pentru o urmatoare data care i s-a dat Romaniei pentru aderarea la spatiul Schengen, care este 1 octombrie. 1 octombrie este si propunerea dumneavoastra pentru implementarea acelor doua coduri. Ce credeti ca se intampla in toata aceasta perioada in Romania?
Catalin Predoiu: As face cateva precizari legat de enuntul dumneavoastra. Raportul din vara anului 2010 nu a facut o legatura directa intre MCV si Schengen, dar, plecand de la acest raport si de la concluziile lui politice, o serie de oficiali in spatiul european au avansat aceasta ipoteza de lucru. Reamintesc faptul ca Romania, anul trecut, acceptand concluziile tehnice ale raportului, a obiectat cu privire la cele politice, in primul rand sub aspectul lipsei de vointa politica in a continua reformele si cred ca ceea ce a urmat in lunile de dupa raport a demonstrat ca pozitia Romaniei a fost corecta. Nu exista niciun fel de legatura intre Mecansimul de Cooperare si Verificare si Programul Schengen, nici sub aspectul temeiului juridic al celor doua programe si nici sub aspectul continutului si nici nu va fi facuta aceasta legatura. Nu este numai pozitia oficiala a Romaniei, este pozitia oficiala a Comisiei Europene exprimata atat prin presedintele Barroso, cat si prin comisarii de resort. Deci lucrurile asa vor sta sub acest aspect. Acum, sub aspectul continutului Mecansimului de Cooperare si Verificare, sigur ca el are o componenta foarte importanta legata de combaterea coruptiei, este vorba de obiectivul nr. 3, este un obiectiv in care Romania a obtinut constant notari pozitive. Chiar si in acest raport tehnic din luna februarie 2011 se spune limpede ca Directia Nationala Anticoruptie si-a mentinut traiectul pozitiv si activitatea eficienta, ceea ce inseamna implicit ca aprecierea pozitiva se duce si pe trecut. Deci se reconfirma evaluarile bune pe care Romania le-a obtinut in ceea ce priveste obiectivul nr. 3. in ceea ce priveste dosarele de mare coruptie, despre care ati facut vorbire, aici lucrurile sunt cat se poate de limpezi, ele trebuie finalizate. Nimeni, niciodata, nicaieri nu a vorbit de o anumita solutie, intr-un sens sau in altul, ci a vorbit totdeauna de finalizarea lor, pentru ca trenarea pe rolul Instantei Supreme a acestor dosare nu face decat sa ridice semne de intrebare asupra vointei de a savarsi actul de justitie, de a duce pana la capat efortul de combatere a coruptiei si de a clarifica acuzatii pe care procurorii le-au formulat in respectivele dosare. Cauzele pentru care aceste dosare au ajuns sa fie, sa spun, considerate o problema in cadrul Mecansimului de Cooperare si Verificare au fost multiple. Pe de-o parte, am avut de-a face cu cauze de ordin legislativ, constand in prevederi care permiteau amanarea aproape Sine Die a acestor dosare; e vorba, in primul rand, de Legea Curtii Constitutionale, care continea o prevedere in virtutea careia ori de cate ori se invoca exceptia de neconstitutionalitate a unui text incident intr-un dosar, atunci dosarul automat era suspendat si cauza mergea la Curtea Constitutionala, timp in care dosarul ramanea suspendat, prin urmare nejudecat. Aceasta procedura putea dura si ani de zile si s-a intamplat in unele dintre dosare. Presa le-a aratat cu limpezime. O alta cauza era legata de modul in care era organizata judecarea acestor dosare, compunerea completelor la nivelul inaltei Curti etc. Iata ca dupa dupa raportul din vara anului trecut, Romania a luat masuri in aceste doua directii, a abrogat textul din Legea Curtii Constitutionale care permitea aceasta amanare constanta aproape in toate dosarele, acest mod de a amana dosarele si, pe de alta parte, am adoptat Legea micii reforme, care a reorganizat, printre altele, si modalitatea de compunere a completelor la nivelul Instantei Supreme, a adus si o serie de reforme in privinta unor proceduri civile si penale menite sa fluidizeze cursul judiciar. Deci sub acest aspect avem pasi inainte, notati de catre Comisie ca atare. Mai trebuie facute cateva lucuri.
Silvia Ilies: As vrea sa ne oprim putin aici, pentru ca acest limbaj atat de diplomatic al Comisiei in care spuneti dumneavoastra ca, dupa aceea, exista alte comentarii politice ale altor oficiali care sugereaza, as vrea sa nu ajungem in faza aceea si sa va opresc eu si sa ne explicati acum. Zice Raportul la punctul 3: “in ceea ce priveste lupta anticoruptie, DNA a continuat sa obtina rezultate convingatoare in investigarea cazurilor de coruptie”, dupa care spune „cu toate acestea, in aceeasi perioada, cauzele majore de coruptie la nivel inalt, au avut o evolutie lenta in instanta de judecata si Parlamentul a decis reduceri bugetare semnificative in ceea ce priveste ANI.” Cum e cu DNA – ul, domnule ministru, cu ANI, cu constrangerile bugetare, cu lupta anticoruptie in perioada de criza? Dupa  ce, anul trecut ati obtinut atatea facilitati pentru magistrati, va rog sa ne spuneti dumneavoastra cum indepliniti cerinta Comisiei si ce vrea sa spuna ca nu mi-e clar, cel putin mie personal …
Catalin Predoiu: Dumneavoastra ati citat din Raport, ceea ce eu am ilustrat pe larg. si anume ca pe de o parte efortul procurorilor a ramas constat si e pozitiv apreciat. si pe de alta parte, totusi, inregistram acea intarziere de care vorbeam in cauzele de mare coruptie. V-am indicat cele doua cauze principale care erau.
Silvia Ilies: E numai Parlamentul de vina sau situatia de ansamblu?

Catalin Predoiu: Nu, dimpotriva. As spune ca acum Parlamentul a intervenit prin adoptarea celor doua acte normative, Legea micii reforme si respectiv legea prin care abroga art. din legea Curtii Constitutionale care conducea la suspendari, si a inlaturat aceste doua cauze. Cred ca ne putem astepta ca in perioada urmatoare ritmul in care aceste dosare se vor judeca sa fie accelerat in mod semnificativ. Spuneam ca mai trebuie lucruri de facut in aceasta privinta. Chiar in raport se arata, se recomanda ca sa finalizam la nivelul inaltei Curti o evaluare a cauzelor care conduc la amanarea dosarelor. Deci, pe de o parte, constatam aceasta amanare. Pe de alta parte, stiam ca exista cele doua cauze de ordin legislativ. Noi, ca Executiv, am propus Parlamentului si Parlamentul si-a facut datoria, le-a eliminat din legislatie. Acum ramane sa vedem daca nu sunt si alte cauze care tin de modul in care se organizeaza procesul penal la nivelul inaltei Curti si care trebuie descoperite. De cine? Chiar de catre inalta Curte care este chemata sa faca aceasta evaluare. Tot inalta Curte este chemata sa finalizeze un ghid cu privire la modalitatile de evaluare si de judecare a dosarelor cauzelor de mare coruptie care sa orienteze efortul magistratilor de a analiza aceasta cazuistica in perspectiva unor dosare viitoare sau a celor pe rol. Deci si aici sunt masuri tehnice de luat. in ceea ce priveste chestiunea bugetara, este un alt aspect. intr-adevar, raportul atrage atentia asupra faptului ca trebuie sustinute bugetar aceste institutii anticoruptie.

Silvia Ilies: De unde veti sustine in Guvern necesitatea sau mai bine spus de unde va taia Guvernul pentru ca sa va dea dumneavoastra sa indepliniti acest criteriu?

Catalin Predoiu: Bun, lucrurile nu trebuie privite chiar atat de mecanicist. intotdeauna s-a procedat la o dinamizare pe parcurs a bugetelor alocate justitiei. Adica am plecat in ianuarie cu un buget mai mic, care ulterior a fost rectificat pozitiv fie in luna iunie, fie in luna septembrie in lunile cand indeobste intervin rectificari bugetare. Realocarea are, totusi, la baza un principiu si anume ca in orice cheltuiala bugetara trebuie sa ai prioritati. Ori in conditiile existentei acestui MCV, in conditiile unui efort constant pe care de ani de zile Romania il face pentru combaterea coruptiei, iata, vedem cu rezultate din ce in ce mai vizibile, este firesc sa prioritizam sume si fonduri catre justitie, cu atat mai mult cu cat nici nu sunt atat de mari in comparatie cu avantajele pe care le aduc. in sensul ca un act de justitie conduce la pace sociala, conduce la respectul legii, conduce la sentimentul de siguranta al cetateanului, s.a.m.d. putem continua pe aceasta tema.

Silvia Ilies: Domnule ministru, la ora 17:00, presedintele Romaniei, Traian Basescu, va face o declaratie de presa pe marginea raportului intermediar pe justitie si va intreb: ce credeti ca ar putea sa spuna presedintele Romaniei despre acest raport si nu ne puteti spune dumneavoastra aici? A doua intrebare: daca raportul este atat de bun, ce nu merge atunci? Cine este de vina ca inca avem Mecanism de Cooperare si Verificare? De ce nu se incheie?

Catalin Predoiu: Administratia Prezidentiala a comunicat deja public cateva concluzii legate de acest raport, prin purtatorul de cuvant, inca de vineri, cand a fost publicat raportul si pana la urma, pozitiile oficiale ale diverselor institutii concorda, si anume ca este vorba de un raport de etapa. Am spus si eu chiar din prima declaratie ca nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece sau sa ne culcam pe lauri sau sa fim euforici. Mai sunt foarte multe lucruri de facut. Nu vreau sa las impresia in niciun fel ca acest raport reprezinta un capat de drum, o incununare a unor reforme pornite, finalizarea lor s.a.m.d. Este un raport care ne spune ca in perioada de referinta, deci de la raportul din vara trecuta pana astazi, s-a muncit bine, dar in acelasi timp am mai avea foarte mult de munca si putem discuta despre directiile in care trebuie sa ne concentram in perioada urmatoare, in special Consiliul Superior al Magistraturii. Deci, eu cred ca trebuie sa privim cu luciditate acest raport, cu realism, sa nu avem impresia ca am castigat, nu vreau sa spun batalia, dar meciul cu problemele pe care le avem in sistemul judiciar. Cred ca vom castiga in momentul in care toate obiectivele sunt atinse, in momentul in care cetateanul si-a recapatat increderea in justitie, in care termenele in procese sunt toate predictibile si rezonabile, costuri rezonabile, cu sentinte care sunt disuasive in cauzele penale, in special cele de mare coruptie, cu sentinte in cauzele civile care sa fie clare, limpezi, jurisprundenta unitara s.a.m.d. Atunci putem spune ca am reusit. Mai este pana atunci.

Silvia Ilies: Cine este de vina?

Catalin Predoiu: Nu este vorba aici de vinovati. Sa stiti ca toata lumea se straduie. Eu as vrea sa multumesc tuturor celor care au facut posibil acest raport, incepand cu magistratii, dar terminand si cu ceilalti care au contribuit, politistii, de ce nu? in ultimul rand, am un gand foarte recunoscator pentru diplomatii nostri, care au explicat in permanenta evolutia lucrurilor, fiind in legatura cu Ministerul Justitiei, cu Ministerul de Interne, cu Ministerul Public, care au contribuit, dupa parerea mea, la conturarea unei perceptii corecte despre starea de lucru din Romania, din justitie.

Silvia Ilies: De obicei, “vedeta” acestui Raport de tara la negativ era CSM. Actualitatea noastra imediata, si va aduc acum in actualitate, ne arata ca se poate mai rau decat inainte, intrucat CSM la ora actuala are intreaga sa activitate blocata. Va intreb, ca ministru al justitiei, cum credeti ca va fi rezolvata problema din CSM, faptul ca mai lipseste un membru pentru a avea cvorum si pentru a se intruni plenul?

Catalin Predoiu: Da. Problema este delicata si importanta. De aceea o sa incerc sa fac si eu o prezentare a trecutului imediat, pentru a putea intelege cum s-a ajuns aici. in vara anului trecut, raportul a subliniat faptul ca va urma un proces electoral pentru CSM si ca este foarte important ca acest proces electoral sa se desfasoare cu respectarea stricta a legalitatii pentru a da noului CSM o credibilitate necesara continuarii reformelor mai rapid si mai profund decat a facut-o vechiul CSM. Din pacate, desi in repetate randuri s-a atras atentia asupra acestui lucru, nu s-a reusit organizarea si desfasurarea unui proces electoral in afara contestatiilor chiar din sistem. Deci, dupa o serie de complicatii procedurale, dupa cum stiti, Curtea Constitutionala a invalidat trei candidaturi si suntem in momentul de fata in situatia in care pentru aceste candidaturi trebuie reluate alegerile. intre timp, sigur, avem o situatie delicata pentru ca este vorba si de alte pozitii pentru reprezentantii societatii civile, problema care a ramas la nivelul Senatului. Concret, cred ca este imperios necesar ca Senatul sa procedeze la validarea mai departe a membrilor care trebuie sa-si ocupe locul in CSM, astfel incat sa se poata declansa alegeri pentru cele trei pozitii ramase libere.

Silvia Ilies: Cand credeti ca se va intampla asa ceva?

Catalin Predoiu: Exista o chestiune care este in gestiunea Senatului si nu cred ca pot eu sa anticipez acest lucru. Noi ne-am manifestat punctul de vedere si anume cu cat mai repede cu atat mai bine. Ce se intampla pana atunci? Este, de asemenea…

Silvia Ilies: Delicat.

Catalin Predoiu: Delicat pentru ca se reclama, chiar si astazi am vazut, prin vocea presedintelui CSM, imposibilitatea functionarii plenului si se avanseaza chiar o solutie de catre CSM, in sensul interventiei legislative pentru ordonanta de urgenta care sa micsoreze cvorumul de prezenta in plenul CSM. Noi vom analiza aceasta propunere din perspectiva prevederilor constitutionale, a menirii CSM, in lumina Constitutiei, in modul in care el se compune si in contextul existentei si a unor solutii, eventual alternative, cum ar fi validarea supleantilor s.a.m.d. Deci …

Silvia Ilies: La nivel de guvern sau de Minister al Justitiei?

Catalin Predoiu: in prima faza, la nivel de Minister, evident, dar probabil va ajunge in dezbaterea guvernului. Pe de alta parte, as vrea totusi sa notez ca sectiile CMS care, de asemenea, au atributii extrem de importante pot functiona la aceasta ora, nu sunt afectate de acesta situatie. Nu mai putin, insa, ea trebuie sa se normalizeze cat mai grabnic.

Silvia Ilies: si ma intorc la intrebarea la care nu mi-ati raspuns din tot acest angrenaj cu Mecanismul de cooperare si verificare, cand ii va fi ridicat Romaniei acest statut de monitorizare vesnica care asa pare acum?

Catalin Predoiu: Cred ca este o capcana sa incepem sa discutam despre un moment sau altul. Cea mai buna politica este sa ne concentram pe rezultate si efectele vor aparea in mod natural. Adica, este ceea ce am experimentat, daca vreti, in aceste ultime 7 – 8 luni de zile, cand ne-am concentrat strict pe ce avem de facut. Va marturisesc, niciodata nu am luat in discutie, nici in colectivele de lucru si nici public, dupa cum se poate vedea din declaratiile noastre, cum va arata acest raport, abia in final, dupa ce am avut clar certitudinea ca o serie de lucruri au fost duse la bun sfarsit. Am facut o singura declaratie, in sensul ca putem astepta linistiti raportul. Am declarat saptamana trecuta acest lucru si iata ca, intr-adevar, s-a confirmat. Dar, cred ca, pe parcurs, nu trebuie sa te preocupi ce loc vei ocupa, cand vei trece linia de sosire. Cred ca trebuie sa te preocupi sa alergi cat mai bine, cat mai corect, pe culoarul pe care ti l-ai ales, crezand in sansa pe care o ai si fara sa uiti ca faci toate astea pentru public. Adica, noi facem tot ce facem pentru cetatean. Adica, dincolo de raport, dincolo de evaluari, dincolo de analize tehnice, cifre, concluzii, teorii etc., se afla, la capatul drumului, un cetatean care asteapta un act de justitie decent.

Silvia Ilies: Declarati, de curand, ca toata aceasta mica reforma in justitie, toate masurile de reformare a justitiei romane sunt, intr-un fel, unice si originale. Se experimenteaza, aici, ceva, inclusiv punerea in aplicare, in etape, a codurilor de procedura penale si civile. Va rog sa mai, pe ultimele minute din emisiune…

Catalin Predoiu: Da.

Silvia Ilies: … desi mai am inca trei intrebari, de aceea va rog sa ne concentram, ce este original in reformarea justitiei din Romania, in prezent? Telejustitia face parte din asa ceva?

Catalin Predoiu: Nu, dezbaterea publica si tentatia de a suprinde cu televizorul evenimente, inclusiv din justitie, intalniti oriunde in lume.

Silvia Ilies: Dar suntem surprinsi aproape in fiecare zi…

Catalin Predoiu: O veti intalni oriunde. imi aduc aminte cu cata voluptate priveam in anii ’90 la canale straine procese …

Silvia Ilies: Am depasit, domnule ministru, trebuie sa recunoasteti ca le-am depasit.

Catalin Predoiu: Bun, media trebuie sa fie libera in mod absolut si va dezbate ce vrea ea si cum vrea ea. Ce ar trebui sa ne preocupe pe noi este sa ne ducem la capat reformele si daca ati intrebat de originalitate, originalitatea este in alta parte, in amploarea schimbarilor. Adica faptul ca zeci de ani s-au neglijat aceste forme trebuiau sa fie luate masuri mai devreme si pentru imbunatatirea logisticii si pentru imbunatatirea legislatiei si pentru pregatirea profesionala. Nu s-au luat. Suntem nevoiti acum sa actionam pe toate fronturile. De aceea suntem nevoiti sa lansam in aplicare patru coduri deodata, de aceea avem si acest Mecanism de Cooperare si Verificare. Cand totul insa se va fi terminat sunt convins ca vom avea o justitie schimbata la fata si o Romanie care va fi mai bine, influentata in bine in orice caz de catre justitie.

Silvia Ilies: in cati ani, domnule ministru?

Catalin Predoiu: Da, hai sa spunem asa ca acum cativa ani nu se vedea constructia dincolo de schele. incet, incet incepe sa se vada, dupa parerea mea. si cei care privesc avizat, cu un ochi avizat acest fenomen stiu ca lucrurile merg spre bine, merg spre bine, dar in nici un caz nu am ajuns la capat. Repet, mai avem foarte multe lucruri de facut, si la nivel de executiv si legislativ, dar mai ales la nivelul sistemului judiciar si al CSM. Acum greul se muta pe umerii CSM.

Silvia Ilies: Domnule ministru, va intreb direct, ca ministru al justitiei, daca spuneti ca telejustitia nu este parte a vietii noastre de zi cu zi…

Catalin Predoiu: Am spus ca nu trebuie sa ne preocupe pe noi, cei care lucram. Este o chestiune care tine de profesia dumneavoastra, fiecare o exercita cum crede ca este mai bine sa o exercite.

Silvia Ilies: Deci dumneavoastra nu sunteti spectator la ceea ce se vede?

Catalin Predoiu: Ba da, sigur, dar eu nu-mi permit sa judec profesia dumneavoastra sau modul in care cineva si-o face.

Silvia Ilies: in calitate de cetatean, va intreb si eu tot in calitate de cetatean, il intreb pe ministrul justitiei, aceasta telejustitie va ajuta? Ajuta Romania? Spre exemplu, in lupta anticoruptie, in a dovedi ca meritam sa fim in Schengen, cand iata ce se intampla in atatea puncte vamale?

Catalin Predoiu: Nu trebuie, insa, sa intelegem prin telejustitie faptul ca se dau verdicte la televizor. Acest lucru este gresit, intr-adevar, sa ignori caracterul profesional al actului de justitie si sa avansezi concluziile de pe pozitia unei persoane care nu are cunostinte de specialitate, nu cunoaste dosarul, nu a aprofundeaza etc. Ceea ce vreau insa sa spun este ca trebuie facut un efort de intelegere si din partea jurnalistului si, evident, o prezentare onesta a evenimentelor asa cum ele se inlantuie. Dincolo de asta, este apanajul specialistilor, implicati sau nu in dosar, dar mai degraba cei care nu sunt implicati, pentru ca cei care sunt implicati nu pot vorbi despre dosare. Dar, sigur ca orice specialist poate sa emita pareri, argumente etc. Trebuie insa sa facem acest lucru cu prudenta si cu buna-credinta.
Silvia Ilies: si o intrebare concreta, chiar dumneavoastra propuneati: in ce masura aceste actiuni din vama de astazi, cu foarte multi inculpati, impun o interventie legislativa pentru ca perioada de retinere sa fie mai mare de 24 de ore.

Catalin Predoiu: Este un subiect pe care l-am discutat in prealabil si cu Procurorul General si cu alti responsabili din Ministerul Public. Este o preocupare legata de faptul ca timpul, termenul prevazut de legislatie, date fiind conditiile prezente, devine prea strans, presant pentru o actiune procedurala riguroasa, dar nu are legatura, evident, cu cauze aflate pe rol, este o chestiune de principiu care vizeaza mai multe aspecte, activitatea in general a Ministerului Public.

Silvia Ilies: Multumim foarte mult pentru participare la aceasta editie speciala. Invitat special, ministrul justitiei,

Catalin Predoiu. Va mai asteptam la noi si cu alte ocazii.

Catalin Predoiu: As vrea daca-mi permiteti sa inchei cu cuvintele comisarului pentru justitie, Viviane Reding, care, vazand evolutiile din ultima perioada, a conchis ca justitia incepe, subliniez, incepe sa functioneze. Suntem, as adauga eu, insa departe de capatul drumului. Mai avem mult de lucru. Va multumesc!

Silvia Ilies: Multumim mult! La revedere!

(Prin Monitoring Media: Radio Romania Actualitati, Ora 13.30)