sursa: Capital, 9 aprilie 2008
În timp ce guvernul justifică introducerea taxei auto prin nevoia de a finanţa proiecte de mediu, România n-a reuşit să cheltuiască, în şapte ani, nici măcar o treime din banii europeni alocaţi marilor proiecte de infrastructură.
Uniunea Europeană a alocat două miliarde de euro României în cadrul programului ISPA. Sumele ar fi trebuit să fie cheltuite pentru proiecte mari de infrastructură: drumuri, reţele de alimentare cu apă şi reţele de canalizare. Deadline-ul pentru cheltuirea banilor este 2010. Până acum, deşi au trecut şapte ani de la semnarea primelor memorandumuri de finanţare, rezultatele sunt modeste.
Oraşele din România – ţară codaşă în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte accesul populaţiei la utilităţi – ar fi trebuit să se bată pe fondurile nerambursabile de la UE, acestea putând acoperi până la 75% din valoare proiectelor.
Din totalul de 2,3 miliarde de euro cât însumează contractele semnate, s-au făcut plăţi de doar 768 milioane de euro. Adică mai puţin de o treime. Iar din cele 200 de proiecte contractate, doar zece au fost finalizate, urmând să ajungă la 37 până la sfârşitul anului.
În ciuda faptului că este nevoie de investiţii în utilităţi şi că banii sunt daţi gratis de Uniunea Europeană, se pare că autorităţilor le lipseşte abilitatea de a-i cheltui.
În majoritatea cazurilor de întârziere în cheltuirea banilor, se invocă una din două justificări: ori contractul a fost semnat recent (în 2006 sau 2007), la ani buni de la semnarea memorandumului de finanţare cu Uniunea Europeană, ori firma care a câştigat licitaţia nu a executat lucrările.
La contracte mari, ţepe pe măsură
Datele prezentate în urmă cu două săptămâni de Eugen Teodorovici, secretar de stat în Ministerul Finanţelor pe probleme de mediu, arătau că există 183 de contracte pentru investiţii în sisteme de canalizare, în staţii de epurare şi de gestionare a deşeurilor.
Poveşti de succes există, dar nu sunt numeroase, dacă ne raportăm la numărul total de proiecte contractate. De exemplu, oraşul Piatra Neamţ s-a ales cu un sistem de gestionare a deşeurilor, cu o nouă groapă de gunoi şi cu o staţie de compostare. Lucrările au început la sfârşitul lui 2003 şi s-au finalizat doi ani mai târziu. Valoarea totală a proiectui a fost de circa 15,5 milioane de euro.
În Constanţa, din patru proiecte de gestiune a apelor, două se apropie de finalizare: conductele de
descărcare în mare a apelor uzate de la Constanţa Nord şi Eforie Sud şi staţia de pompare şi canalizare. Cele două proiecte au o valoare cumulată de peste 35 de milioane de euro.
Însă, pe lângă cele două investiţii ce pot fi trecute la capitolul „realizări“, autorităţile din Constanţa
s-au confruntat şi cu probleme. Lucrările la staţia de epurare din Eforie Sud au fost câştigate de un consorţiu format din două firme: Themeliodomi (Grecia) şi Passavant. Firma Themeliodomi, liderul consorţiului, a avut dificultăţi financiare în ţara de origine, fiind suspendată şi apoi delistată de la bursă, iar problemele au afectat şi sucursala din România. N-a mai putut continua lucrările şi, până la urmă, acestea vor fi terminate de partenerul din consorţiu – Passavant.
Alt constructor renumit pentru ţepele date în programele ISPA este Termomeccanica Ecologia (TME), din Italia. TME a câştigat două licitaţii – pentru staţiile de epurare de la Brăila şi Craiova. A fost „dată afară“ din ambele proiecte. La Craiova, autorităţile au avut nevoie de trei ani pentru a rezilia contractul, iar la Brăila, de un an şi jumătate.
În plus, în cazul proiectului de la Brăila au existat nereguli şi în privinţa modului în care a fost câştigată licitaţia. Eugen Teodorovici, actualmente secretar de stat în Ministerul Finanţelor şi fost responsabil pe ISPA în acelaşi minister, recunoaşte că nu a fost de acord cu modul în care a fost câştigată licitaţia de către italieni. Terenul pe care urma să fie construită staţia de epurare este mlăştinos şi necesită o fundaţie specială, pe piloni foarte adânci. Firma italiană a venit cu o ofertă mai ieftină, însă fără această fundaţie. Ulterior, firma a vrut să majoreze costurile proiectului. Acum, după trei ani, se lucrează din nou la dosarul de licitaţie, urmând ca aceasta să fie reluată la începutul lunii aprilie.
Proiecte puţine
10 proiecte finanţate din fonduri ISPA au fost finalizate până în prezent. Iar sumele cheltuite sunt foarte mici: doar 768 milioane de euro din totalul de 2,7 miliarde de euro alocate
Eugen Teodorovici, secretar de stat în MEF: „Sperăm să nu pierdem banii“
România va trebui să cheltuiască pe proiectele ISPA, într-un an şi jumătate, de trei ori cât a cheltuit în cinci ani. Eugen Teodorovici, şeful pe fonduri europene din Ministerul Economiei şi Finanţelor, încearcă să explice cum se poate realiza minunea.
O firmă a câştigat un contract ISPA. A făcut achiziţii, a progresat cu lucrările şi cere să i se facă plata. Termenul legal pentru efectuarea plăţilor este de 65 de zile. Prin simplificarea procedurilor, se speră reducerea acestuia. De exemplu, până acum era nevoie de o cerere de plată, de o verificare din partea consultantului, de un ok al beneficiarului lucrărilor şi de un transfer de la ministerul de finanţe la autoritatea de management. În cazul proiectelor de mediu, plăţile se pot face acum direct. În al doilea rând, beneficiarilor proiectelor – consilii locale sau judeţene – li s-au delegat o parte din „puterile“ care erau concentrate până acum la centru. Consiliile vor avea dreptul să semneze contracte şi să gestioneze banii, însă vor avea şi responsabilităţi suplimetare. Însă, întârzierile de până acum ne vor costa chiar şi în scenariul optimist – potrivit căruia vom reuşi să finalizăm toate proiectele ISPA până în 2010. Lucrările care trebuie făcute într-un an şi jumătate, în loc de trei, vor costa mai mult. Iar în loc de muncitori români, firmele trebuie să-şi aducă personal din străinătate.
Capital: Până când ar trebui finalizate proiectele din Fonduri ISPA? Am văzut 2009 ca termen în memorandumurile de finanţare.
Eugen Teodorovici: Deja la unele memorandumuri termenul a fost extins la 2010. Sperăm ca acest termen să se aplice la toate proiectele. De asemenea, exista un termen de şase luni de la finalizarea proiectului, în care curtea de Conturi trebuia să realizeze un raport de control. S-ar putea economisi timp dacă am face controlul pe măsura executării lucrărilor.
Capital: Şi totuşi, sunt multe proiecte pentru care s-au semnat memorandumuri de finanţare, însă nu au fost încă organizate licitaţiile.
E T: În total mai sunt 60 de contracte de semnat,din care 55 se vor semna anul acesta.
Capital: Majoritatea licitaţiilor sunt pentru proiecte de anvergură – un drum, o staţie de epurare. Din experienţa contractelor de până acum, am văzut că termenele sunt de cel puţin trei ani. Cum vă veţi încadra până în 2010?
E T: Vom cere termene de execuţie mai strânse. Chiar dacă asta înseamnă să plătim mai mult.
Capital: Ce se întâmplă cu proiectele care nu se vor finaliza până în 2010?
E T: Fondurile ISPA pot fi trase doar până la acel termen.
Capital: La prima vedere, rezultatele pe ISPA n-arată foarte bine: plăţi de o treime din sumele alocate şi multe probleme de implementare.
E T: Pe lângă cele 10 proiecte deja finalizate, încă 21 vor fi gata anul acesta. În plus, multe contracte pentru lucrările efective au fost semnate recent – în 2006-2007 – şi nu sunt în stadii avansate de execuţie, de aceea şi plăţile par mici. Există însă multe de valori mai mici, pentru care s-au făcut plăţile: cele de consultanţă, de proiectare. Deci nu stăm chiar aşa de rău.
Capital: Care sunt problemele cel mai frecvente pentru care s-a întârziat cu implementarea proiectelor?
E T: Există, de exemplu, o problemă cu terenurile pe care urmează să fie construite drumurile sau staţiile de epurare. Exproprierile durează foarte mult. Dorim să promovăm un act normativ care să facă posibile exproprierile din faza de studiu de fezabilitate. S-ar economisi astfel un an de zile. O altă prevedere ar fi ca beneficiarul să se ocupe şi să suporte costurile de cadastru. Alt tip de probleme: la licitaţie, firmele vin cu preţuri foarte mici, şi apoi îşi dau seama că nu pot realiza lucrările încadrându-se în aceste costuri. Şi încarcă să invoce alte motive. Pentru a rezolva această problemă, vrem să creăm o instanţă specializată în contracte. Vom face, de asemenea, o listă neagră a firmelor care sunt în întârziere cu executarea proiectelor şi o listă neagră cu firmele care nu mai pot participa la licitaţii dacă împotriva lor există o decizie judecătorească definitivă pentru încălcarea prevederilor contractuale.
ÎNTÂRZIERI - Şantierele eterne
Statia de epurare de la Craiova
Aşa arată „şantierul“ după aproape cinci ani. Nici urmă de staţie de epurare a apelor. Firma de construcţii italiană, TME, n-a montat decât gardul şi panoul pentru a arăta că acolo sunt investiţi bani europeni. A încasat însă un avans de 7 milioane de euro, din cele 24,5 milioane pentru întregul proiect. Suma a fost recuperată din garanţia de bună execuţie. În octombrie 2007, s-a semnat un nou contract cu firma turcească Yapi, însă lucrările n-au început încă.
Statia de epurare de la Braila
Contractul câştigat tot de TME în septembrie 2005 a fost reziliat pe 31 mai 2007. Nici aici nu s-a realizat nimic. Mai mult, şi licitaţia iniţială a fost destul de controversată, ministerul de finanţe susţinând că italienii au primit contractul chiar dacă oferta lor s-a dovedit irealizabilă din punct de vedere tehnic. Valoarea lucrărilor pentru construirea staţiei de epurare era de 19,5 milioane de euro. Firma a primit un avans de 10%, care a fost însă recuperat din garanţia de avans. O nouă licitaţie ar trebui să aibă loc în aprilie.
Statia de epurare de la Pascani
Contractul a fost semnat cu firma israeliană Tahal, în noiembrie 2004. Preţul mic oferit, 6,3 milioane de euro, a permis câştigarea licitaţiei. Însă, israelienii n-au demarat lucrările, invocând faptul că pe terenul oferit de primărie sunt obuze din timpul războiului şi că există riscul unei explozii. Reprezentanţii ministerului de finanţe susţin însă că oferta financiară a Tahal era una de „dumping“, sub costuri, şi firma n-a vrut să lucreze în pierdere. Lucrările au fost reluate cu alte firme.
Standarde de viaţă ca în Evul Mediu
Toaletă în curte, apă de la fântână şi încălzire cu lemne în sobă – aceasta este imaginea multor gospodării din satele româneşti, iar autorităţile nu fac mare lucru ca să o schimbe.
Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, România este codaşă în Europa la capitolul privind accesul populaţiei la utilităţi, precum reţelele de canalizare sau de alimentare cu apă.
În documentul care stă la baza programului operaţional (POS) de mediu, autorităţile recunosc că puţin peste jumătate dintre români beneficiază de servicii de canalizare şi de alimentare cu apă, faţă de 100% în statele membre UE.
Mai mult, politicienii şi-au concentrat eforturile – fără rezultate remarcabile – asupra extinderii reţelelor astfel încât un număr cât mai mare de români să aibă acces la utilităţi. Astfel că următorii paşi în circuitul apei în natură – în speţă tratarea apelor uzate din sistemele de canalizare înainte de deversarea lor în râuri şi în Marea Neagră – nu s-au bucurat de prea multă atenţie. Potrivit POS Mediu, „79% din apele uzate ajung neepurate sau insuficient epurate în receptorii naturali“. De exemplu, în Galaţi şi Brăila, canalizarea ajunge direct în Dunăre. Iar la Bucureşti, staţia de epurare e mai mult de formă.
La capitolul „gropi de gunoi“, lucrurile stau chiar mai rău. Peste 90% din gropile de gunoi sunt organizate ad-hoc şi nu respectă normele europene privind reciclarea şi protejarea solului sau a gropilor vecine. Angajaţii ministerului mediului au numărat 252 de gropi de gunoi municipale şi 2.686 de locuri de depozitare a gunoiului în mediul rural. Dintre acestea, doar 18 gropi de gunoi municipale respectă standardele de mediu.
Fara apa
52% din români au acces la servicii de alimentare cu apă şi canalizare. În statele vestice, şi casele din satele izolate beneficiază de alimentare cu apă şi canalizare (sau fose septice).
Articol de
Raluca Barbuneanu
